-poate prinde tot traiectul esofagian sau o anumita zona in functie de cauze
-primar
-secundar
Spasmul primar este de natura neurogena, emotiva (actiune dominanta a simpaticului, descarcari de
catecolamine care duc la fenomenul de spasm). E intalnit la toate animalele emotive. Evolueaza pasager de
ordinul a cateva minute. Se diagnosticheaza cand descarcarile au loc in momentul hranirii, manifestandu-se prin
obstructii ale esofagului. La animalele emotive, cand animalul nu se hraneste, se observa deglutirile in gol sau
hipersalivatii permanente.
Spasmul secundar este de durata mai lunga, datorita unor traumatisme ale mucoasei, dezechilibre ale unor
elemente minerale care conditioneaza transmiterea influxului (in starile de tetanie prin scaderea Mg sau a Ca). E
mai frecvent la rumegatoare, dar si la celelalte specii inclusiv la om.
Dereglarile de paratiroida (sindromul de tetanie paratireopriva se manifesta si prin spasm esofagien), dereglarile
functiei tiroidiene, in unele maladii infectioase (encefalite virale: turbarea, Awjeski), in tetanos, intoxicatii cu
stricnina, cu organofosforice in prima faza.
Clinic se manifesta prin deglutitie in gol, hipersalivatie, obstructii esofagiene, bronhopneumonie de aspiratie
alimentara.
Diagnostic: semne clinice, sondaj, caracterul evolutiv, fiind necesara diferentierea intre spasmul primar si
secundar - unde se impune diagnosticul etiologic (cauzal).
Terapie: administrare de spasmolitice in faza manifesta, terapia specifica pentru cele secundare.
-primar
-secundar
Spasmul primar este de natura neurogena, emotiva (actiune dominanta a simpaticului, descarcari de
catecolamine care duc la fenomenul de spasm). E intalnit la toate animalele emotive. Evolueaza pasager de
ordinul a cateva minute. Se diagnosticheaza cand descarcarile au loc in momentul hranirii, manifestandu-se prin
obstructii ale esofagului. La animalele emotive, cand animalul nu se hraneste, se observa deglutirile in gol sau
hipersalivatii permanente.
Spasmul secundar este de durata mai lunga, datorita unor traumatisme ale mucoasei, dezechilibre ale unor
elemente minerale care conditioneaza transmiterea influxului (in starile de tetanie prin scaderea Mg sau a Ca). E
mai frecvent la rumegatoare, dar si la celelalte specii inclusiv la om.
Dereglarile de paratiroida (sindromul de tetanie paratireopriva se manifesta si prin spasm esofagien), dereglarile
functiei tiroidiene, in unele maladii infectioase (encefalite virale: turbarea, Awjeski), in tetanos, intoxicatii cu
stricnina, cu organofosforice in prima faza.
Clinic se manifesta prin deglutitie in gol, hipersalivatie, obstructii esofagiene, bronhopneumonie de aspiratie
alimentara.
Diagnostic: semne clinice, sondaj, caracterul evolutiv, fiind necesara diferentierea intre spasmul primar si
secundar - unde se impune diagnosticul etiologic (cauzal).
Terapie: administrare de spasmolitice in faza manifesta, terapia specifica pentru cele secundare.
| Spasmul esofagian |
| Inapoi |
Acasa
