Corpul strain lezeaza mucoasa, este izolat si inchistat la acest nivel si tranzitoriu determina durere => atonie
de protectie care poate sa dureze cateva zile pana cand corpul strain este inchistat, iar miscarile nu vor mai fi
insotite de noi traumatizari.
Semnele de durere nu sunt edificatoare, doar examenul hematologic este relevant. Metaloscopia nu poate
spune daca corpul metalic din retea a traumatizat sau nu peretele.
In mod normal trebuie examinata intai reteaua pentru ca unda de malaxare porneste intai de la ea. Va exista
contractia sacului ventral dar contractia retelei va fi mult redusa.
(Semnul de atonie a retelei este incetarea rumegarii)
Cand corpul strain a penetrat peretele retelei si se opreste se produce reticulo-peritonita, in primele ore vom
constata atonia rumino-reticulara, puseu febril determinat de infectie si durerea parietala care va declansa
contractia peretelui ruminal (reactia de aparare).
Se percepe un zgomot timpanic sonor => impingere a diafragmului => accelerare a respiratiei (respiratie de
tip diafragmatic - tahipnee).
-atonie, puseu febril, probele de durere sunt pozitive (ex. proba bastonului, proba planului inclinat)
Localizarea durerii la nivelul diafragmului: se blocheaza caile nazale => animalul e fortat sa faca o respiratie
mai ampla.
Reticulita traumatica - durere difuza si reducerea pana la disparitie a motricitatii reticulare.
In functie de natura furajului consumat se poate complica cu atonie rumino-reticulara totala, sau prin
producere de gaze de fermentatie se poate complica cu meteorism acut sau subacut. Daca corpul strain nu
penetreaza peretele retelei, in 3-4 zile el va fi izolat prin reactie fibrinoasa iar animalul se remite. Formula
leucocitara poate indica prezenta unei inflamatii (neutrofilie), dar inflamatia poate fi localizata la alt nivel - deci
indicatia nu e precisa.
Metaloscopia, in general indica prezenta unui corp metalic dar 80% din bovinele de peste 2 ani au prezenti
corpi metalici in fundul retelei dar nu sunt traumatizanti prin natura lor, deci nici aceasta metoda nu e
edificatoare pentru reticulita.
In cazul reticuloperitonitei reactia inflamatorie a peritoneului e mult mai brutala. In prima faza se constata
sindrom febril pentru ca acest corp strain ce a iesit din retea e insotit de o flora bacteriena ce va infecta
peritoneul. In general infectia nu difuzeaza, ramane localizata pentru ca la bovine exudatul e fibrinos.
Daca in flora bacteriana exista bacterii care genereaza hialuronidaza (ex: streptococul) atunci fibrina nu se
mai organizeaza iar infectia poate difuza => peritonita generalizata. La inspectie se observa retractia
abdomenului, mai ales imediat inapoia xifoidului. Animalul e nelinistit, se misca de pe un picior pe altul, se
culca si se scoala frecvent. La culcare si la sculare se percep gemete. Se instaleaza atonia rumino-reticulara,
dispare rumegarea si apetitul. Daca furajele sunt fermentescibile (glucide solubile) se instaleaza rapid
meteorismul (se trateaza dar recidiveaza si in zilele urmatoare). Treptat se instaleaza reticulo-peritonita
cronica care va evolua recidivant. Procesul inflamatoriu al peritoneului, localizat, ramane ca un peritoneu
reumatoid - modificari in functie de sezon, clima - da perturbari de motricitate ruminala, atonie, hipertonie,
recidivante. Daca prinde si filete ale vagului va determina progresiv Sindrom Hoflund cu modificari
permanente de motricitate ruminala si de tranzit. Diagnosticul se stabileste pe baza tulburarilor functionale
digestive, probele de durere; in mod special proba Karlschmidt - se provoaca durerea prin usoare ciupiri in
zona greabanului si se urmaresc modificarile respiratorii prin ascultatie. Cand durerea e prezenta, la ciupire
se observa oprirea inspiratiei (apnee) iar in expiratie un gemet surd neperceptibil la distanta. E proba cea
mai sensibila.
A doua proba - percutia ventrala (in mod normal se percepe matitate). In peritonite, in zona de contractie
musculara se percepe hipersonoritate la percutie (fibra musculara in tensiune).
Proba planului inclinat - trenul anterior e mai decliv. Daca exista durere animalul evita aceasta pozitie. Se
produc modificari respiratorii (se accelereaza si devine diafragmatica). Apar gemete. Dar aceleasi
manifestari le poate exterioriza animalul si in abcesul hepatic, in diafragmatita, pleurita diafragmatica - deci
metoda e relativa.
Proba bastonului, prin brutalitatea sa nu poate furniza date corecte deoarece compresiunea bastonului
exacerbeaza orice durere din cavitatea abdominala.
Proba medicamentoasa - pilocarpina stimuleaza motricitatea peretelui ruminal. E periculoasa pentru ca daca
corpul strain e in migratie facem mai mult rau. Proba aceasta e pretioasa in diagnosticul diferential al
atoniilor ruminale de alta natura.
Pilocarpina - parasimpaticomimetic - poate da rezultate favorabile in atonia simpla, principala.
Tratamentul:
In reticulita simpla (e afectata doar mucoasa retelei) se poate face ruminotomie cu extragerea corpilor straini
din retea (se face o curatenie a fundului retelei). Dar corpul strain nu e neaparat traumatizant iar atonia se
poate repeta.
In reticuloperitonita: laparatomie cu explorarea intre peretele abdominal si rumen. Explorarea e dificila cand
rumenul e plin. De aceea, cu 24 de ore inainte se face dieta absoluta. Eventual se fac extractii de continut
ruminal prin sondaj (mai ales partea lichida). Unii fac ruminotomie cu golirea rumenului de continut, apoi
suturarea rumenului si continuarea explorarii abdominale. Exista un risc mare de insamantare a cavitatii
abdominale.
La explorare, in general, mana gliseaza intre peretele abdominal si rumen. Cand exista corp strain cu reactie
fibrinoasa mana intampina rezistenta, senzatia de carpa putreda ce se desira. Se incearca debridari ale
fibrinei. Daca corpul strain e indepartat de peretele retelei se va extrage. Se fac spalaturi cu ser fiziologic
caldut si apoi se introduc in cavitatea abdominala, in dilutie mare - 1 litru de solutie de ser fiziologic in care se
dizolva penicilina cristalina (2-3 mil. UI). Se adauga xilina - 0,25% solutie pentru a reduce iritatia peritoneala
si a intarzia absorbtia in circulatie a penicilinei pentru a actiona local. Pentru a evita refacerea bridelor de
fibrina, tot in aceeasi solutie se inroduce un flacon de chimotripsina. In urmatoarele zile - antibioterapie pe
cale generala (4-5 zile) si administrarea de alfa chemotripsina i.m. (1 flacon/24h).
Uneori, daca diagnosticul se stabileste precoce (in faza febrila) se poate incerca un tratament conservator -
antibioterapie “ in situ” (intraperitoneal, cateva zile, fara alfa chimotripsina). Scopul e de a fovaoriza izolarea si
inchistarea corpului strain. E o solutie de moment pentru ca prin inchistare, in timp se instaleaza sindromul
Hoflund; si adesea in momentele gestatiei avansate sau in momentul parturitiei corpul strain se va mobiliza
si determina manifestari acute de reticulo-peritonita.
de protectie care poate sa dureze cateva zile pana cand corpul strain este inchistat, iar miscarile nu vor mai fi
insotite de noi traumatizari.
Semnele de durere nu sunt edificatoare, doar examenul hematologic este relevant. Metaloscopia nu poate
spune daca corpul metalic din retea a traumatizat sau nu peretele.
In mod normal trebuie examinata intai reteaua pentru ca unda de malaxare porneste intai de la ea. Va exista
contractia sacului ventral dar contractia retelei va fi mult redusa.
(Semnul de atonie a retelei este incetarea rumegarii)
Cand corpul strain a penetrat peretele retelei si se opreste se produce reticulo-peritonita, in primele ore vom
constata atonia rumino-reticulara, puseu febril determinat de infectie si durerea parietala care va declansa
contractia peretelui ruminal (reactia de aparare).
Se percepe un zgomot timpanic sonor => impingere a diafragmului => accelerare a respiratiei (respiratie de
tip diafragmatic - tahipnee).
-atonie, puseu febril, probele de durere sunt pozitive (ex. proba bastonului, proba planului inclinat)
Localizarea durerii la nivelul diafragmului: se blocheaza caile nazale => animalul e fortat sa faca o respiratie
mai ampla.
Reticulita traumatica - durere difuza si reducerea pana la disparitie a motricitatii reticulare.
In functie de natura furajului consumat se poate complica cu atonie rumino-reticulara totala, sau prin
producere de gaze de fermentatie se poate complica cu meteorism acut sau subacut. Daca corpul strain nu
penetreaza peretele retelei, in 3-4 zile el va fi izolat prin reactie fibrinoasa iar animalul se remite. Formula
leucocitara poate indica prezenta unei inflamatii (neutrofilie), dar inflamatia poate fi localizata la alt nivel - deci
indicatia nu e precisa.
Metaloscopia, in general indica prezenta unui corp metalic dar 80% din bovinele de peste 2 ani au prezenti
corpi metalici in fundul retelei dar nu sunt traumatizanti prin natura lor, deci nici aceasta metoda nu e
edificatoare pentru reticulita.
In cazul reticuloperitonitei reactia inflamatorie a peritoneului e mult mai brutala. In prima faza se constata
sindrom febril pentru ca acest corp strain ce a iesit din retea e insotit de o flora bacteriena ce va infecta
peritoneul. In general infectia nu difuzeaza, ramane localizata pentru ca la bovine exudatul e fibrinos.
Daca in flora bacteriana exista bacterii care genereaza hialuronidaza (ex: streptococul) atunci fibrina nu se
mai organizeaza iar infectia poate difuza => peritonita generalizata. La inspectie se observa retractia
abdomenului, mai ales imediat inapoia xifoidului. Animalul e nelinistit, se misca de pe un picior pe altul, se
culca si se scoala frecvent. La culcare si la sculare se percep gemete. Se instaleaza atonia rumino-reticulara,
dispare rumegarea si apetitul. Daca furajele sunt fermentescibile (glucide solubile) se instaleaza rapid
meteorismul (se trateaza dar recidiveaza si in zilele urmatoare). Treptat se instaleaza reticulo-peritonita
cronica care va evolua recidivant. Procesul inflamatoriu al peritoneului, localizat, ramane ca un peritoneu
reumatoid - modificari in functie de sezon, clima - da perturbari de motricitate ruminala, atonie, hipertonie,
recidivante. Daca prinde si filete ale vagului va determina progresiv Sindrom Hoflund cu modificari
permanente de motricitate ruminala si de tranzit. Diagnosticul se stabileste pe baza tulburarilor functionale
digestive, probele de durere; in mod special proba Karlschmidt - se provoaca durerea prin usoare ciupiri in
zona greabanului si se urmaresc modificarile respiratorii prin ascultatie. Cand durerea e prezenta, la ciupire
se observa oprirea inspiratiei (apnee) iar in expiratie un gemet surd neperceptibil la distanta. E proba cea
mai sensibila.
A doua proba - percutia ventrala (in mod normal se percepe matitate). In peritonite, in zona de contractie
musculara se percepe hipersonoritate la percutie (fibra musculara in tensiune).
Proba planului inclinat - trenul anterior e mai decliv. Daca exista durere animalul evita aceasta pozitie. Se
produc modificari respiratorii (se accelereaza si devine diafragmatica). Apar gemete. Dar aceleasi
manifestari le poate exterioriza animalul si in abcesul hepatic, in diafragmatita, pleurita diafragmatica - deci
metoda e relativa.
Proba bastonului, prin brutalitatea sa nu poate furniza date corecte deoarece compresiunea bastonului
exacerbeaza orice durere din cavitatea abdominala.
Proba medicamentoasa - pilocarpina stimuleaza motricitatea peretelui ruminal. E periculoasa pentru ca daca
corpul strain e in migratie facem mai mult rau. Proba aceasta e pretioasa in diagnosticul diferential al
atoniilor ruminale de alta natura.
Pilocarpina - parasimpaticomimetic - poate da rezultate favorabile in atonia simpla, principala.
Tratamentul:
In reticulita simpla (e afectata doar mucoasa retelei) se poate face ruminotomie cu extragerea corpilor straini
din retea (se face o curatenie a fundului retelei). Dar corpul strain nu e neaparat traumatizant iar atonia se
poate repeta.
In reticuloperitonita: laparatomie cu explorarea intre peretele abdominal si rumen. Explorarea e dificila cand
rumenul e plin. De aceea, cu 24 de ore inainte se face dieta absoluta. Eventual se fac extractii de continut
ruminal prin sondaj (mai ales partea lichida). Unii fac ruminotomie cu golirea rumenului de continut, apoi
suturarea rumenului si continuarea explorarii abdominale. Exista un risc mare de insamantare a cavitatii
abdominale.
La explorare, in general, mana gliseaza intre peretele abdominal si rumen. Cand exista corp strain cu reactie
fibrinoasa mana intampina rezistenta, senzatia de carpa putreda ce se desira. Se incearca debridari ale
fibrinei. Daca corpul strain e indepartat de peretele retelei se va extrage. Se fac spalaturi cu ser fiziologic
caldut si apoi se introduc in cavitatea abdominala, in dilutie mare - 1 litru de solutie de ser fiziologic in care se
dizolva penicilina cristalina (2-3 mil. UI). Se adauga xilina - 0,25% solutie pentru a reduce iritatia peritoneala
si a intarzia absorbtia in circulatie a penicilinei pentru a actiona local. Pentru a evita refacerea bridelor de
fibrina, tot in aceeasi solutie se inroduce un flacon de chimotripsina. In urmatoarele zile - antibioterapie pe
cale generala (4-5 zile) si administrarea de alfa chemotripsina i.m. (1 flacon/24h).
Uneori, daca diagnosticul se stabileste precoce (in faza febrila) se poate incerca un tratament conservator -
antibioterapie “ in situ” (intraperitoneal, cateva zile, fara alfa chimotripsina). Scopul e de a fovaoriza izolarea si
inchistarea corpului strain. E o solutie de moment pentru ca prin inchistare, in timp se instaleaza sindromul
Hoflund; si adesea in momentele gestatiei avansate sau in momentul parturitiei corpul strain se va mobiliza
si determina manifestari acute de reticulo-peritonita.
| Reticulita traumatica |
| Inapoi |
Acasa
