(pH-ul normal ruminal este de 6,5-6,8)
La nivelul rumenului, datorita proceselor fermentative, a degradarii glucozei se produc permanent acizi grasi
volatili (acid acetic, propionic, lactic, butiric) => exista o permanenta tendinta de acidifiere a continutului
ruminal. Tamponarea permanenta se realizeaza prin saliva si generare de NH3 cand in ratie exista si sursa
de proteina. Echilibrul ratiei are importanta deosebita dar si stimularea secretiei salivare conditionata de tipul
furajului. Cu cat furajul necesita o masticatie mai redusa, cu atat secretia salivara este mai scazuta. Furajele
tocate cu dimensiuni mai mici de 10 cm sunt factori frecventi de acidoza ruminala.
Exista o proportie a acizilor grasi volatili: acid acetic 60% din totalul AGV, propionic 20%, lactic 5-7%, butiric
mai putin de 5%. Acidul acetic se absoarbe prin mucoasa ruminala ca atare sau sub forma de acetat de Na,
fiind un inlocuitor de glucoza pentru majoritatea tesuturilor, este lactogen (furajele bogate in carbohidrati sunt
lactogene, cu conditia ca 30% din ratie sa fie furaj fibros, altfel acidul acetic poate atinge 80% ducand la
acidoza ruminala).
=> furajele bogate in amidon se recomanda pentru ingrasarea animalelor, nu pentru productia de lapte.
La scaderea acidului acetic se produce acidoza ruminala subacuta, pH-ul scade la 5-4,5 => dezechilibre in
microsimbionti, tulburari de nutritie, putand sa duca lent la acidoza metabolica.
Mai grava este acidoza lactica care se poate manifesta acut sau cronic, ducand la acidoza metabolica
decompensata (datorita furajelor bogate in amidon).
Daca acidul lactic ajunge la 15% se produce acidoza grava decompensata, pH-ul sucului ruminal ajunge la
3-3,5 => mor bacteriile gram negative.
Datorita mediului acid se produce o atonie a rumenului, o inchidere a ostiumului, acidul lactic se absoarbe in
circulatie si produce acidoza metabolica. Cand se epuizeaza rezervele de bicarbonat organismul apeleaza la
alte sisteme tampon (ex. fosfati - se mobilizeaza fosfatul de calciu din oase, calciul se elimina, fosforul e
utilizat in sistemul tampon).
Se instaleaza osteomalacia, hipotonie musculara deoarece Ca nu mai actioneaza asupra fibrei musculare.
Acidul lactic produce vasodilatatie periferica (asemanator histaminei) si furbura. La cal s-a reprodus furbura
injectandu-se acid lactic.
Pododermatitele sunt de fapt complicatii ale vasodilatatiei in podofil si a grefarii microbilor din mediu pe
aceasta vasodilatatie si hipoxie.
Prin blocarea ionilor de Ca se produce CID (microcoaguli care blocheaza circulatia in capilare).
La nivelul rumenului datorita modificarilor de pH unele forme sporulate se transforma in forme vegetative si
trec in circulatie. Uneori se opresc la nivelul ficatului cand parenchimul e in suferinta => abcese hepatice
(60% din cauzalitatea pododermatitelor o reprezinta dismicrobismul ruminal. Necroforum instalat la nivel
podal provine fie din rumen fie din fecale).
Clinic: scadere a rumegarii pana la disparitie => agravarea progresiva a acidozei ruminale, hipotonie a
rumenului, miscarile ruminale sunt foarte slabe si mai frecvente decat normal, fecalele diareice si de culoare
galbuie cu miros acid. Animalele au aspect deshidratat pentru ca acidul lactic din rumen prin
hiperosmolaritate atrage apa din circulatie.
La palpatie se percepe senzatia de lichid, asemanator cu ceea ce se intampla in sindromul Hoflund. Se
produce oligurie datorita deshidratarii, acumularea de metaboliti care dau o stare de toxicoza. In formele de
lunga durata, mai ales la gestante apar grave perturbari in circulatia placentara, cu acidoza metabolica a
fetusului care nu poate metaboliza acidul lactic => distrofii hepatice, renale, cardiace, ducand la toxicoza de
gestatie care se termina cu avort, vitei neviabili sau predispusi la afectiuni digestive. Adesea diagnosticul
clinic este insuficient, necesitand diagnostic de laborator. Un examen rapid este aprecierea pH-ului ruminal
(normal e 7-7,5 , in acidoza e mai mic de 6).
Sucul ruminal se extrage fie prin sonda (atentie ca odata cu sonda trece si mucus esofagian => primul
esantion extras se arunca, al doilea se examineaza cu hartie de pH), fie prin punctia rumenului in golul
flancului, apreciindu-se pH-ul. Culoare este galbuie sau galben verzuie, miros de acid lactic (bors). Daca se
face sedimentarea particulelor din sucul ruminal in mod normal ele se depun in 10-15 min., in acidoza
sedimentarea este foarte lenta.
In frotiul colorat: populatia gram negativa scade pana la 50% (normal 90%), cresc gram pozitivii.
Examenul sangelui releva reducerea rezervei alcaline sub 18-20 de miliechivalenti, acidul lactic circulant e
crescut. Sangele coaguleaza lent, exprima putin ser, hemolizeaza constant (datorita CID-ului), calcemia e
scazuta, calciul din urina e crescut.
Terapia: reechilibrarea ratiei, se suprima concentratele, se administreaza fan de buna calitate. Uneori numai
simpla administrare a fanului de lucerna redreseaza starea in cateva zile.
Alteori e necesar sa se intervina medicamentos pentru tamponare (cu bicarbonat 50-100 g de 2 ori pe zi la
vaci). Rezultate mai bune se obtin prin asocierea bicarbonatului de Na cu carbonatul de Ca (creta). Cand se
reia digestia e necesara si o perfuzare a organismului - rehidratare, pentru reechilibrare acido-bazica, pentru
o fortare a diurezei de tip osmotic prin actiunea lichidului si a glucozei.
Profilactic, cand nu exista posibilitatea unei ratii echilibrate se utilizeaza pentru tamponare creta furajera sau
bentonita, amestecul de bicarbonat, creta si MgO care si stimuleaza putin motricitatea ruminala.
La nivelul rumenului, datorita proceselor fermentative, a degradarii glucozei se produc permanent acizi grasi
volatili (acid acetic, propionic, lactic, butiric) => exista o permanenta tendinta de acidifiere a continutului
ruminal. Tamponarea permanenta se realizeaza prin saliva si generare de NH3 cand in ratie exista si sursa
de proteina. Echilibrul ratiei are importanta deosebita dar si stimularea secretiei salivare conditionata de tipul
furajului. Cu cat furajul necesita o masticatie mai redusa, cu atat secretia salivara este mai scazuta. Furajele
tocate cu dimensiuni mai mici de 10 cm sunt factori frecventi de acidoza ruminala.
Exista o proportie a acizilor grasi volatili: acid acetic 60% din totalul AGV, propionic 20%, lactic 5-7%, butiric
mai putin de 5%. Acidul acetic se absoarbe prin mucoasa ruminala ca atare sau sub forma de acetat de Na,
fiind un inlocuitor de glucoza pentru majoritatea tesuturilor, este lactogen (furajele bogate in carbohidrati sunt
lactogene, cu conditia ca 30% din ratie sa fie furaj fibros, altfel acidul acetic poate atinge 80% ducand la
acidoza ruminala).
=> furajele bogate in amidon se recomanda pentru ingrasarea animalelor, nu pentru productia de lapte.
La scaderea acidului acetic se produce acidoza ruminala subacuta, pH-ul scade la 5-4,5 => dezechilibre in
microsimbionti, tulburari de nutritie, putand sa duca lent la acidoza metabolica.
Mai grava este acidoza lactica care se poate manifesta acut sau cronic, ducand la acidoza metabolica
decompensata (datorita furajelor bogate in amidon).
Daca acidul lactic ajunge la 15% se produce acidoza grava decompensata, pH-ul sucului ruminal ajunge la
3-3,5 => mor bacteriile gram negative.
Datorita mediului acid se produce o atonie a rumenului, o inchidere a ostiumului, acidul lactic se absoarbe in
circulatie si produce acidoza metabolica. Cand se epuizeaza rezervele de bicarbonat organismul apeleaza la
alte sisteme tampon (ex. fosfati - se mobilizeaza fosfatul de calciu din oase, calciul se elimina, fosforul e
utilizat in sistemul tampon).
Se instaleaza osteomalacia, hipotonie musculara deoarece Ca nu mai actioneaza asupra fibrei musculare.
Acidul lactic produce vasodilatatie periferica (asemanator histaminei) si furbura. La cal s-a reprodus furbura
injectandu-se acid lactic.
Pododermatitele sunt de fapt complicatii ale vasodilatatiei in podofil si a grefarii microbilor din mediu pe
aceasta vasodilatatie si hipoxie.
Prin blocarea ionilor de Ca se produce CID (microcoaguli care blocheaza circulatia in capilare).
La nivelul rumenului datorita modificarilor de pH unele forme sporulate se transforma in forme vegetative si
trec in circulatie. Uneori se opresc la nivelul ficatului cand parenchimul e in suferinta => abcese hepatice
(60% din cauzalitatea pododermatitelor o reprezinta dismicrobismul ruminal. Necroforum instalat la nivel
podal provine fie din rumen fie din fecale).
Clinic: scadere a rumegarii pana la disparitie => agravarea progresiva a acidozei ruminale, hipotonie a
rumenului, miscarile ruminale sunt foarte slabe si mai frecvente decat normal, fecalele diareice si de culoare
galbuie cu miros acid. Animalele au aspect deshidratat pentru ca acidul lactic din rumen prin
hiperosmolaritate atrage apa din circulatie.
La palpatie se percepe senzatia de lichid, asemanator cu ceea ce se intampla in sindromul Hoflund. Se
produce oligurie datorita deshidratarii, acumularea de metaboliti care dau o stare de toxicoza. In formele de
lunga durata, mai ales la gestante apar grave perturbari in circulatia placentara, cu acidoza metabolica a
fetusului care nu poate metaboliza acidul lactic => distrofii hepatice, renale, cardiace, ducand la toxicoza de
gestatie care se termina cu avort, vitei neviabili sau predispusi la afectiuni digestive. Adesea diagnosticul
clinic este insuficient, necesitand diagnostic de laborator. Un examen rapid este aprecierea pH-ului ruminal
(normal e 7-7,5 , in acidoza e mai mic de 6).
Sucul ruminal se extrage fie prin sonda (atentie ca odata cu sonda trece si mucus esofagian => primul
esantion extras se arunca, al doilea se examineaza cu hartie de pH), fie prin punctia rumenului in golul
flancului, apreciindu-se pH-ul. Culoare este galbuie sau galben verzuie, miros de acid lactic (bors). Daca se
face sedimentarea particulelor din sucul ruminal in mod normal ele se depun in 10-15 min., in acidoza
sedimentarea este foarte lenta.
In frotiul colorat: populatia gram negativa scade pana la 50% (normal 90%), cresc gram pozitivii.
Examenul sangelui releva reducerea rezervei alcaline sub 18-20 de miliechivalenti, acidul lactic circulant e
crescut. Sangele coaguleaza lent, exprima putin ser, hemolizeaza constant (datorita CID-ului), calcemia e
scazuta, calciul din urina e crescut.
Terapia: reechilibrarea ratiei, se suprima concentratele, se administreaza fan de buna calitate. Uneori numai
simpla administrare a fanului de lucerna redreseaza starea in cateva zile.
Alteori e necesar sa se intervina medicamentos pentru tamponare (cu bicarbonat 50-100 g de 2 ori pe zi la
vaci). Rezultate mai bune se obtin prin asocierea bicarbonatului de Na cu carbonatul de Ca (creta). Cand se
reia digestia e necesara si o perfuzare a organismului - rehidratare, pentru reechilibrare acido-bazica, pentru
o fortare a diurezei de tip osmotic prin actiunea lichidului si a glucozei.
Profilactic, cand nu exista posibilitatea unei ratii echilibrate se utilizeaza pentru tamponare creta furajera sau
bentonita, amestecul de bicarbonat, creta si MgO care si stimuleaza putin motricitatea ruminala.
| Acidoza ruminala |
| Inapoi |
Acasa
