Este produsa de Francisella tularensis. Este o boala infectioasa si contagioasa intretinuta in stare enzootica
la rozatoare. Descoperita in 1920 in California la o specie de rozator salbatic care prezenta o boala
asemanatoare pestei (ciumei).
Transmiterea la om a fost evidentiata de Francis, boala e raspandita intoata lumea.
Este Gram negativa, dimensiuni mici, imobila, nesporulata, uneori capsulata, se dezvolta optim la 37 de
grade. Nu se cultiva pe medii uzuale ci pe medii cu galbenus de ou, cistina, se dezvolta si pe embrionul de
gaina.
Este putin rezistenta la factorii de mediu, se distruge la 58 de grade, sensibila la antiseptice generale. Se
conserva bine in glicerina la sub 0 grade. Nu produc exotoxine, endotoxina este patogena. Cele mai receptive
sunt rumegatoarele mari, porcii. Cainele si pisica sunt destul de rezistenti. La animalele care au trecut prin
boala F. rezista destul de mult timp, la fel si in cadavre. Insectele hematofage pot transmite bacilul. Sunt
receptive in special rozatoarele (soareci, sobolani, popandai, iepuri, veverite), rumegatoare, suine, ecvine,
mistret, urs, lup, vulpe, dihori, pasari (galinacee, vrabii, ciori, palmipede).
Surse de infectie: primare, secundare (apa, furaje, obiecte contaminate).
Rezervoare: rozatoarele salbatice, insectele hematofage (capusi, tantari).
Infectia se poate realiza direct prin coabitare, sau indirect prin ectoparaziti. Se poate transmite si prin pasarile
migratoare. Boala e mai frecventa in anumite sezoane. Toamna si iarna numarul cazurilor este mai mic
datorita absentei insectelor hematofage si reducerea activitatii rozatoarelor.
-epizootica pentru rozatoare
-enzootica pentru rumegatoare
-sporadica pentru celelalte specii.
Infectia de obicei se realizeaza prin ingesta, intepaturi de insecte, prin praful contaminat.
Mecanismul de producere: se multiplica la poarta de intrare, necroze locale de tipul nodulilor necrotici, prin
eliminarea tesutului necrozat => ulcere, apoi trece prin circulatia limfatica, sanguina => septicemie, ajunge in
toate organele, moarte. Exista si alta evolutie: germenii raman in limfonoduri in care ajung in stare de latenta
=> boala evolueaza asimptomatic.
Tabloul clinic: la oaie => incubatie variabila 2-12 zile, slabire, megalia limfonodurilor, mers ezitant, pozitii
anormale ale capului si gatului, tulburari generale (hipertermie moderata, tulburari respiratorii si circulatorii,
diaree hemoragica).
Anatomopatologic: limfadenita, aparitia pe piele a unor ulcere.
La iepure apare si rinita, ulcere superficiale cutanate mai frecvent decat la celelalte specii.
La caine si pisica: tulburari digestive, voma, diaree, cahexie
La rozatoare: de la forme inaparente la forme foarte grave, splenomegalie, noduli miliari in splina.
La om: incubatie variabila 1-10 zile, apoi apare un sindrom de febra, dureri musculare difuze, cefalee.
Tipuri: -ulcerolimfonodal
-oculolimfonodal
-limfonodal
-tific (septicemic).
Diagnostic: examen bacteriologic, examen serologic prin teste de aglutinare. Exista si un test alergic -
substanta revelatoare se numeste tularina, se administreaza intradermic.
Tratament: antibiotice (Streptomicina, Cloramfenicol).
In Romania boala e sporadica => trebuie prevenita - combaterea rozatoarelor si insectelor hematofage.
Animalele nu se vaccineaza.
la rozatoare. Descoperita in 1920 in California la o specie de rozator salbatic care prezenta o boala
asemanatoare pestei (ciumei).
Transmiterea la om a fost evidentiata de Francis, boala e raspandita intoata lumea.
Este Gram negativa, dimensiuni mici, imobila, nesporulata, uneori capsulata, se dezvolta optim la 37 de
grade. Nu se cultiva pe medii uzuale ci pe medii cu galbenus de ou, cistina, se dezvolta si pe embrionul de
gaina.
Este putin rezistenta la factorii de mediu, se distruge la 58 de grade, sensibila la antiseptice generale. Se
conserva bine in glicerina la sub 0 grade. Nu produc exotoxine, endotoxina este patogena. Cele mai receptive
sunt rumegatoarele mari, porcii. Cainele si pisica sunt destul de rezistenti. La animalele care au trecut prin
boala F. rezista destul de mult timp, la fel si in cadavre. Insectele hematofage pot transmite bacilul. Sunt
receptive in special rozatoarele (soareci, sobolani, popandai, iepuri, veverite), rumegatoare, suine, ecvine,
mistret, urs, lup, vulpe, dihori, pasari (galinacee, vrabii, ciori, palmipede).
Surse de infectie: primare, secundare (apa, furaje, obiecte contaminate).
Rezervoare: rozatoarele salbatice, insectele hematofage (capusi, tantari).
Infectia se poate realiza direct prin coabitare, sau indirect prin ectoparaziti. Se poate transmite si prin pasarile
migratoare. Boala e mai frecventa in anumite sezoane. Toamna si iarna numarul cazurilor este mai mic
datorita absentei insectelor hematofage si reducerea activitatii rozatoarelor.
-epizootica pentru rozatoare
-enzootica pentru rumegatoare
-sporadica pentru celelalte specii.
Infectia de obicei se realizeaza prin ingesta, intepaturi de insecte, prin praful contaminat.
Mecanismul de producere: se multiplica la poarta de intrare, necroze locale de tipul nodulilor necrotici, prin
eliminarea tesutului necrozat => ulcere, apoi trece prin circulatia limfatica, sanguina => septicemie, ajunge in
toate organele, moarte. Exista si alta evolutie: germenii raman in limfonoduri in care ajung in stare de latenta
=> boala evolueaza asimptomatic.
Tabloul clinic: la oaie => incubatie variabila 2-12 zile, slabire, megalia limfonodurilor, mers ezitant, pozitii
anormale ale capului si gatului, tulburari generale (hipertermie moderata, tulburari respiratorii si circulatorii,
diaree hemoragica).
Anatomopatologic: limfadenita, aparitia pe piele a unor ulcere.
La iepure apare si rinita, ulcere superficiale cutanate mai frecvent decat la celelalte specii.
La caine si pisica: tulburari digestive, voma, diaree, cahexie
La rozatoare: de la forme inaparente la forme foarte grave, splenomegalie, noduli miliari in splina.
La om: incubatie variabila 1-10 zile, apoi apare un sindrom de febra, dureri musculare difuze, cefalee.
Tipuri: -ulcerolimfonodal
-oculolimfonodal
-limfonodal
-tific (septicemic).
Diagnostic: examen bacteriologic, examen serologic prin teste de aglutinare. Exista si un test alergic -
substanta revelatoare se numeste tularina, se administreaza intradermic.
Tratament: antibiotice (Streptomicina, Cloramfenicol).
In Romania boala e sporadica => trebuie prevenita - combaterea rozatoarelor si insectelor hematofage.
Animalele nu se vaccineaza.
| Tularemia |
| Inapoi |
Acasa
