Boala telurica, zoonoza, foarte grava in trecut.
Principala manifestare a bolii este eritemul (roseata pielii). Rujetul face parte din bolile rosii ale porcului.
Este o boala infectioasa, obisnuit septicemica, frecventa la porc dar transmisibila si la alte specii inclusiv la
om-produsa de Erisipelotrix rusiopatie-febra cu hipertermie pronuntata (mai mare de 42,5 grade), leziuni
cutanate: dermatita edematoasa (in forma acuta), dermatita urticariforma (subacuta), dermatita necrotica
(cronic).
E prezenta in toata lumea, frecventa maxima e in tarile cu clima temperata, e chiar enzootica in unele tari
datorita focarelor persistente in natura la animalele salbatice (inclusiv pesti). Si unele pasari salbatice pot
sa faca rujet (fazanul).
Pana acum nu s-a reusit reproducerea experimentala consecventa a bacilului.
Etiologie: dimensiuni mici; 2 microni lungime, 0,3 microni latime, uneori apar grupati in frotiu, gram pozitiv,
imobil, nesporulat, se decoloreaza usor cu alcool acetona => apar de culoare rosie si pot fi confundati.
-se cultiva pe medii cu bulion - aspect de fum de tigara la agitare-pe agar: colonii foarte mici si foarte
aderente-tipuri antigenice: A, B, N (A sunt cele mai agresive, B si N in formele cronice).
Bacteria, desi nesporulata, e foarte rezistenta in mediu, se distruge la temperatura mai mare de 70 de
grade. In preparatele netratate termic poate persista chiar daca sunt sarate si afumate.
In solurile bogate in substanta organica se pare ca se si multiplica.
Sunt receptivi soarecii si porumbeii. Tulpinile agresive pentru soarece si porumbel sunt agresive si pentru
celelalte animale. Tulpinile patogene doar pentru porumbel nu sunt patogene pentru mamifere. Se
foloseste un vaccin viu VR2.
Cobaiul si iepurele sunt mai putini receptivi.
Sunt receptivi in principal porcii care raspund foarte variabil in functie de varsta. Cei mai sensibili sunt
adultii (3-12 luni). Cei mai tineri pot proveni din mame imune, cei mai batrani de 1 an se pot infecta cu
cantitati mici sau tulpini nepatogene => in timp se imunizeaza.
Important este sezonul cald - temperatura este un factor de risc, intervine si ereditatea, factorii zootehnici,
igiena, individul, variatii de temperatura si umiditate.
Sunt receptive si: oile, viteii, caii, pasarile (curca).
Surse de infectie: animale purtatoare, bolnave, pasarile, pestii, molustele, solul contaminat, furaje, apa,
mamifere care nu fac boala dar pot fi purtatori, insecte hematofage.-aparitie sporadica dar enzootica, de
regula stationara.
Patogeneza: infectia se realizeaza obisnuit pe cale digestiva. Bacteria ajunge in contact cu tonsilele sau
foliculii limfoizi ai aparatului digestiv. Se poate transmite si prin insecte hematofage. Bacteriile se multiplica
la poarta de intrare sau pot sa ramana in stare de latenta, apoi patrund in circulatia limfatica, se inmultesc,
ajung in sange unde se multiplica rapid => septicemie. Prefera vasele mici, deci organele cu circulatie
lenta (ficat, splina, rinichi, piele) (vezi morfopatologie).. Reteaua capilara din piele e locul predilect pentru
bacilii foarte agresivi, se produc leziuni cutanate. In circulatie bacilii sunt atacati de leucocite; ii inglobeaza
=> aspect de pernita de ace.
Se intalnesc si leziuni datorate toxinei dar nu e cert demonstrat. Toxine pot sa rezulte din metabolismul
bacterian si distructiile tisulare.
Prin multiplicare in fagocite => se poate distruge fagocitul sau se pot digera bacilii. In momentul
tratamentului substanta activa distruge numai bacteriile extracelulare dar cele fagocitate care distrug
fagocitul se elibereaza, se multiplica si produc modificari => moarte. Ca urmare tratamentul nesustinut
duce la recrudescenta => apare al 2-lea puseu care e mai puternic si poate duce la moarte.
Actiunea directa a bacilului asupra peretilor vasculari determina ectazie vasculara si nu ruptura ca in antrax
=> se observa roseata cutanata care dispare la presiunea cu degetul (eritem) (in pesta exista hemoragii
cutanate). Moartea se datoreaza uneori blocarii circulatiei => afectarea CN vitali (respirator).
Exista mai multe forme clinice:-forma obisnuita e cea septicemica care poate evolua:
-supraacut (se numeste rujet alb) moare in mai putin de o zi datorita leziunilor in organe vitale, pielea e alba
-acut = forma obisnuita a rujetului septicemic, debuteaza cu sindrom de febra cu hipertermie, tulburari
nervoase (somnolenta, slabire musculara), conjunctivita, puls si respiratie accelerate, tulburari digestive
(voma, alternanta constipatie-diaree), dermatita eritematoasa. Moartea se instaleaza dupa inca 2 zile.
Se intervine cu antibiotice, daca tratamentul e incomplet boala se poate prelungi in forma cronica-forma
cutanata: debut ca forma septicemica dar mai sters, in regiunile cu piele mai groasa apare urticaria; forme
geometrice regulate pe piele, la inceput cu marginea mai inchisa la culoare, in timp se poate uniformiza, se
descuameaza fragmente dermice. Evolutia e favorabila. Pata rosie se numeste macula, se poate complica
=> procese de tip veziculos sau cangrenos-forma cu localizari: in evolutiile cronice-cutanat (in regiunile cu
piele groasa, necroze intinse, pielea se desprinde in lambouri)
-cardiac (endocardita rujetica - formare de trombi pe valvule care duc la tulburari circulatorii, animalul sta in
pozitia cainelui sezand pentru a putea respira)-articulara - articulatii marite in volum, dureroase.
Mai exista:-forma epuizanta - slabirea progresiva-forma digestiva .
Anatomo-patologic:Leziuni generale la toate animaleleLeziuni locale - mai ales in formele localizate cu
evolutie cronica => hipertermie sau hemoragii punctiforme pe seroase si mucoase.
Sunt afectate tesuturile limfoide, ln principali mariti in volum, splina e marita si hiperplastica. Leziuni
hemoragice in pulmoni, ficat, rinichi, creier. Frotiul din rinichi are valoare de certitudine - gramezi de 2-3
bacili-lichide in cavitati.
In evolutia cronica: dermatita necrotica, dermatita vegetanta (in cordul stang), artrite, tendinite, enterita
cronica.
Diagnostic: asemanari cu alte boli rosii, intoxicatii alimentare, urticaria-diagnosticul de certitudine
- bacterioscopia, din rinichi, valvulele endocardice. Pe frotiuri din cauza vechimii procesului si datorita
decolorarii usoare cu alcool acetona apar rosii si par gram negativi
- bacteriologic - insamantari pe medii obisnuite
- test biologic pe soarece si porumbel pentru a vedea daca bacteria izolata este cea care va produce boala.
Prognosticul e grav daca nu se intervine imediat-boala declarabila, carantina de gradul 2
Tratament: cu antiinfectioase (ser antirujetic, antibiotice si chimioterapice). Serul e foarte activ dar nu are
efect imediat cum au antibioticele, dar are remanenta lunga. Antibioticele distrug in 5-6 ore bacteriile din
circulatie (penicilina), serul continua protectia. Daca nu avem ser se asociaza antibiotice cu actiune rapida
cu antibiotice cu efect retard. Serul = doze de 1ml/kg, preventiv 2-3 ml/10kg. Penicilina 10-15 000 UI/kg.
In rujetul cronic nu exista terapie eficace datorita leziunilor cardiace (tromboendocardite, endocardite
ulceroase).
Profilaxie: nespecifica - vizeaza principiul totul plin totul gol, utilizarea purceilor de la mame vaccinate,
decontaminari, control riguros al surselor de furaj (rozatoarele pot fi purtatoare) + vaccinarea obligatorie
antirujetica.
Serul se obtine prin hiperimunizarea cailor.
Vaccin viu din tulpina VR2, se livreaza si liofilizat (+ flacon cu diluant). Doza unica = 0,5 ml la porc mai mici
de 40 kg, 1 ml pentru cei mai mari de 40 kg.
Carantina se ridica la 2 saptamani de la trecerea ultimului caz de boala.
La mamifere boala e intalnita mai ales la tineret, localizarea frecventa este articulara. Bacteria se izoleaza
din lichidul sinovial, tratament local si general.
La pasari (curca) - in cresterea intensiva curcile se vaccineaza cu tulpini atenuate. La fazani - evolutie grava.
La om se numeste Erisipeloidul Rosenbach - se localizeaza in articulatiile degetelor. Daca nu e tratata se
produc endocardite.
Principala manifestare a bolii este eritemul (roseata pielii). Rujetul face parte din bolile rosii ale porcului.
Este o boala infectioasa, obisnuit septicemica, frecventa la porc dar transmisibila si la alte specii inclusiv la
om-produsa de Erisipelotrix rusiopatie-febra cu hipertermie pronuntata (mai mare de 42,5 grade), leziuni
cutanate: dermatita edematoasa (in forma acuta), dermatita urticariforma (subacuta), dermatita necrotica
(cronic).
E prezenta in toata lumea, frecventa maxima e in tarile cu clima temperata, e chiar enzootica in unele tari
datorita focarelor persistente in natura la animalele salbatice (inclusiv pesti). Si unele pasari salbatice pot
sa faca rujet (fazanul).
Pana acum nu s-a reusit reproducerea experimentala consecventa a bacilului.
Etiologie: dimensiuni mici; 2 microni lungime, 0,3 microni latime, uneori apar grupati in frotiu, gram pozitiv,
imobil, nesporulat, se decoloreaza usor cu alcool acetona => apar de culoare rosie si pot fi confundati.
-se cultiva pe medii cu bulion - aspect de fum de tigara la agitare-pe agar: colonii foarte mici si foarte
aderente-tipuri antigenice: A, B, N (A sunt cele mai agresive, B si N in formele cronice).
Bacteria, desi nesporulata, e foarte rezistenta in mediu, se distruge la temperatura mai mare de 70 de
grade. In preparatele netratate termic poate persista chiar daca sunt sarate si afumate.
In solurile bogate in substanta organica se pare ca se si multiplica.
Sunt receptivi soarecii si porumbeii. Tulpinile agresive pentru soarece si porumbel sunt agresive si pentru
celelalte animale. Tulpinile patogene doar pentru porumbel nu sunt patogene pentru mamifere. Se
foloseste un vaccin viu VR2.
Cobaiul si iepurele sunt mai putini receptivi.
Sunt receptivi in principal porcii care raspund foarte variabil in functie de varsta. Cei mai sensibili sunt
adultii (3-12 luni). Cei mai tineri pot proveni din mame imune, cei mai batrani de 1 an se pot infecta cu
cantitati mici sau tulpini nepatogene => in timp se imunizeaza.
Important este sezonul cald - temperatura este un factor de risc, intervine si ereditatea, factorii zootehnici,
igiena, individul, variatii de temperatura si umiditate.
Sunt receptive si: oile, viteii, caii, pasarile (curca).
Surse de infectie: animale purtatoare, bolnave, pasarile, pestii, molustele, solul contaminat, furaje, apa,
mamifere care nu fac boala dar pot fi purtatori, insecte hematofage.-aparitie sporadica dar enzootica, de
regula stationara.
Patogeneza: infectia se realizeaza obisnuit pe cale digestiva. Bacteria ajunge in contact cu tonsilele sau
foliculii limfoizi ai aparatului digestiv. Se poate transmite si prin insecte hematofage. Bacteriile se multiplica
la poarta de intrare sau pot sa ramana in stare de latenta, apoi patrund in circulatia limfatica, se inmultesc,
ajung in sange unde se multiplica rapid => septicemie. Prefera vasele mici, deci organele cu circulatie
lenta (ficat, splina, rinichi, piele) (vezi morfopatologie).. Reteaua capilara din piele e locul predilect pentru
bacilii foarte agresivi, se produc leziuni cutanate. In circulatie bacilii sunt atacati de leucocite; ii inglobeaza
=> aspect de pernita de ace.
Se intalnesc si leziuni datorate toxinei dar nu e cert demonstrat. Toxine pot sa rezulte din metabolismul
bacterian si distructiile tisulare.
Prin multiplicare in fagocite => se poate distruge fagocitul sau se pot digera bacilii. In momentul
tratamentului substanta activa distruge numai bacteriile extracelulare dar cele fagocitate care distrug
fagocitul se elibereaza, se multiplica si produc modificari => moarte. Ca urmare tratamentul nesustinut
duce la recrudescenta => apare al 2-lea puseu care e mai puternic si poate duce la moarte.
Actiunea directa a bacilului asupra peretilor vasculari determina ectazie vasculara si nu ruptura ca in antrax
=> se observa roseata cutanata care dispare la presiunea cu degetul (eritem) (in pesta exista hemoragii
cutanate). Moartea se datoreaza uneori blocarii circulatiei => afectarea CN vitali (respirator).
Exista mai multe forme clinice:-forma obisnuita e cea septicemica care poate evolua:
-supraacut (se numeste rujet alb) moare in mai putin de o zi datorita leziunilor in organe vitale, pielea e alba
-acut = forma obisnuita a rujetului septicemic, debuteaza cu sindrom de febra cu hipertermie, tulburari
nervoase (somnolenta, slabire musculara), conjunctivita, puls si respiratie accelerate, tulburari digestive
(voma, alternanta constipatie-diaree), dermatita eritematoasa. Moartea se instaleaza dupa inca 2 zile.
Se intervine cu antibiotice, daca tratamentul e incomplet boala se poate prelungi in forma cronica-forma
cutanata: debut ca forma septicemica dar mai sters, in regiunile cu piele mai groasa apare urticaria; forme
geometrice regulate pe piele, la inceput cu marginea mai inchisa la culoare, in timp se poate uniformiza, se
descuameaza fragmente dermice. Evolutia e favorabila. Pata rosie se numeste macula, se poate complica
=> procese de tip veziculos sau cangrenos-forma cu localizari: in evolutiile cronice-cutanat (in regiunile cu
piele groasa, necroze intinse, pielea se desprinde in lambouri)
-cardiac (endocardita rujetica - formare de trombi pe valvule care duc la tulburari circulatorii, animalul sta in
pozitia cainelui sezand pentru a putea respira)-articulara - articulatii marite in volum, dureroase.
Mai exista:-forma epuizanta - slabirea progresiva-forma digestiva .
Anatomo-patologic:Leziuni generale la toate animaleleLeziuni locale - mai ales in formele localizate cu
evolutie cronica => hipertermie sau hemoragii punctiforme pe seroase si mucoase.
Sunt afectate tesuturile limfoide, ln principali mariti in volum, splina e marita si hiperplastica. Leziuni
hemoragice in pulmoni, ficat, rinichi, creier. Frotiul din rinichi are valoare de certitudine - gramezi de 2-3
bacili-lichide in cavitati.
In evolutia cronica: dermatita necrotica, dermatita vegetanta (in cordul stang), artrite, tendinite, enterita
cronica.
Diagnostic: asemanari cu alte boli rosii, intoxicatii alimentare, urticaria-diagnosticul de certitudine
- bacterioscopia, din rinichi, valvulele endocardice. Pe frotiuri din cauza vechimii procesului si datorita
decolorarii usoare cu alcool acetona apar rosii si par gram negativi
- bacteriologic - insamantari pe medii obisnuite
- test biologic pe soarece si porumbel pentru a vedea daca bacteria izolata este cea care va produce boala.
Prognosticul e grav daca nu se intervine imediat-boala declarabila, carantina de gradul 2
Tratament: cu antiinfectioase (ser antirujetic, antibiotice si chimioterapice). Serul e foarte activ dar nu are
efect imediat cum au antibioticele, dar are remanenta lunga. Antibioticele distrug in 5-6 ore bacteriile din
circulatie (penicilina), serul continua protectia. Daca nu avem ser se asociaza antibiotice cu actiune rapida
cu antibiotice cu efect retard. Serul = doze de 1ml/kg, preventiv 2-3 ml/10kg. Penicilina 10-15 000 UI/kg.
In rujetul cronic nu exista terapie eficace datorita leziunilor cardiace (tromboendocardite, endocardite
ulceroase).
Profilaxie: nespecifica - vizeaza principiul totul plin totul gol, utilizarea purceilor de la mame vaccinate,
decontaminari, control riguros al surselor de furaj (rozatoarele pot fi purtatoare) + vaccinarea obligatorie
antirujetica.
Serul se obtine prin hiperimunizarea cailor.
Vaccin viu din tulpina VR2, se livreaza si liofilizat (+ flacon cu diluant). Doza unica = 0,5 ml la porc mai mici
de 40 kg, 1 ml pentru cei mai mari de 40 kg.
Carantina se ridica la 2 saptamani de la trecerea ultimului caz de boala.
La mamifere boala e intalnita mai ales la tineret, localizarea frecventa este articulara. Bacteria se izoleaza
din lichidul sinovial, tratament local si general.
La pasari (curca) - in cresterea intensiva curcile se vaccineaza cu tulpini atenuate. La fazani - evolutie grava.
La om se numeste Erisipeloidul Rosenbach - se localizeaza in articulatiile degetelor. Daca nu e tratata se
produc endocardite.
| Rujetul (branca) |
|
| Inapoi |
Acasa
