Are 2 forme de manifestare:
-1 nervoase (produsa de tipul C), apare la tineretul de sub 1 an si la adulte
-2 boala rinichiului moale, enterotoxiemie (produsa de tipul D), mai frecvent la tineretul de
cateva saptamani pana la 6-12 luni.
Epidemiologie: boala apare sporadic sau enzootic. E mai frecventa in anii ploiosi sau cu
vegetatie abundenta. Apare la animale bine dezvoltate, fermentii intestinali activeaza protoxina
=> toxina care actioneaza asupra peretelui intestinal si determina leziuni in ficat si rinichi.
Clinic:
* forma supraacuta - moarte aproape instantanee
* forma acuta - dureaza 2-4 zile, la debut apar titubari, scrajnit din dinti, agitatie, balonari,
decubit, miscari convulsive, mers ataxic, nesigur, rigid, isi cauta parca drumul (bajbaiala),
hemolizina din toxina duce la anemie si uneori icter, diaree fetida, hemoglobinurie, edeme
declive, la sfarsit stare comatoasa, moarte. Oile gestante pot avorta. Cele care se vindeca
raman tarate.
Leziuni: balonarea cadavrului, rigiditatea cadaverica dispare rapid, procese degenerative in
organe, limfonodita (Ln mezenterici, renali, hipogastrici), in sacul pericardic pot fi lichide,
spumozitati in bronhii, rinichi difluenti, focare necrotice pe mucoasa intestinala.
Diagnostic: semne clinice. Diagnostic diferential fata de antrax, intoxicatii alimentare,
dismineraloze, disvitaminoze. Confirmarea se face prin examen bacteriologic.
Combatere: este dificila pentru ca evolutia e scurta, se scoate turma de pe pasune, se
administreaza ser anti C. perfringens, ser anticangrenos polivalent, + antibiotice, chimioterapice,
rehidratare.
Profilaxie: - nespecifica - cunoasterea zonelor de pasunat, vaccinarea e obligatorie - ‘vaccin
contra anaerobiozelor la oi’.
-1 nervoase (produsa de tipul C), apare la tineretul de sub 1 an si la adulte
-2 boala rinichiului moale, enterotoxiemie (produsa de tipul D), mai frecvent la tineretul de
cateva saptamani pana la 6-12 luni.
Epidemiologie: boala apare sporadic sau enzootic. E mai frecventa in anii ploiosi sau cu
vegetatie abundenta. Apare la animale bine dezvoltate, fermentii intestinali activeaza protoxina
=> toxina care actioneaza asupra peretelui intestinal si determina leziuni in ficat si rinichi.
Clinic:
* forma supraacuta - moarte aproape instantanee
* forma acuta - dureaza 2-4 zile, la debut apar titubari, scrajnit din dinti, agitatie, balonari,
decubit, miscari convulsive, mers ataxic, nesigur, rigid, isi cauta parca drumul (bajbaiala),
hemolizina din toxina duce la anemie si uneori icter, diaree fetida, hemoglobinurie, edeme
declive, la sfarsit stare comatoasa, moarte. Oile gestante pot avorta. Cele care se vindeca
raman tarate.
Leziuni: balonarea cadavrului, rigiditatea cadaverica dispare rapid, procese degenerative in
organe, limfonodita (Ln mezenterici, renali, hipogastrici), in sacul pericardic pot fi lichide,
spumozitati in bronhii, rinichi difluenti, focare necrotice pe mucoasa intestinala.
Diagnostic: semne clinice. Diagnostic diferential fata de antrax, intoxicatii alimentare,
dismineraloze, disvitaminoze. Confirmarea se face prin examen bacteriologic.
Combatere: este dificila pentru ca evolutia e scurta, se scoate turma de pe pasune, se
administreaza ser anti C. perfringens, ser anticangrenos polivalent, + antibiotice, chimioterapice,
rehidratare.
Profilaxie: - nespecifica - cunoasterea zonelor de pasunat, vaccinarea e obligatorie - ‘vaccin
contra anaerobiozelor la oi’.
| Enterotoxiemia anaeroba a oilor |
| Inapoi |
Acasa
