| Fig. 1. Ectima contagioasa la capra. Leziuni peribucale si mamare. |
Ectima contagioasa a oilor si caprelor (zabala, cas la gura sau stomatita pustuloasa contagioasa).
La om produce boala ORF
- genul Parapoxvirus
-exantem veziculo-pustulos si crustos pe mucoasa bucala si piele, de regula pe zonele de trecere, frecvent
peribucal, posibil si cu alte localizari
-virus mare, epiteliotrop, se cultiva inclusiv pe culturi celulare, unele si pe embrion de gaina
-in citoplasma determina incluzii si corpusculi, dar si intranuclear
-rezistent la uscaciune, se conserva bine in glicerina 50%, in adapost rezista ani de zile, se distruge cu
dezinfectante.
Epidemiologie: sunt receptive oile, caprele, mai ales
tineretul de 4-6 luni. Omul face o dermatita de tip varioloid
(frecvent la ciobani si medici veterinari).
Surse de infectie: animale bolnave sau trecute prin boala,
crustele sunt foarte bogate in virusi.
Dinamica: difuzare rapida, enzootic sau epizootic, frecvent
primavara.
Mecanism: se inmulteste la poarta de intrare => hiperplazie
a celulelor malpighiene, apoi necroza de colicvatie => vezicula
cu continut limpede care apoi se infecteaza cu bacterii si
devine tulbure.
Dupa ce se sparg => se depun cantitati mari de celule
necrozate + fibrina. Depozitele se pot desface de la sine.
Clinic apar forme: peribucala, podala, mamara, genitala, oculara.
Evolutia e uneori foarte rapida, veziculele se tranforma in pustule care se deschid si lasa eroziuni sangerande
foarte dureroase, se acopera de cruste cenusii.
Anatomo-patologic: eruptia se poate extinde si in prestomace, intestin subtire.
Histologic: degenerare a celulelor epiteliale si formarea de incluzii intracelulare.
Diagnostic: virusul se identifica prin reactia de seroneutralizare.
Tratament: ridicarea depozitelor fibrino-necrotice si badijonarea cu solutie iod glicerinata. In localizarea podala
se imbaiaza extremitatile cu formol 10%.
Profilaxie: evitarea contactului cu turme contaminate, dezinfectii, carantina, schimbarea pasunii-imunoprofilaxie
- vaccinuri vii, prin scarificare.
La om produce boala ORF
- genul Parapoxvirus
-exantem veziculo-pustulos si crustos pe mucoasa bucala si piele, de regula pe zonele de trecere, frecvent
peribucal, posibil si cu alte localizari
-virus mare, epiteliotrop, se cultiva inclusiv pe culturi celulare, unele si pe embrion de gaina
-in citoplasma determina incluzii si corpusculi, dar si intranuclear
-rezistent la uscaciune, se conserva bine in glicerina 50%, in adapost rezista ani de zile, se distruge cu
dezinfectante.
Epidemiologie: sunt receptive oile, caprele, mai ales
tineretul de 4-6 luni. Omul face o dermatita de tip varioloid
(frecvent la ciobani si medici veterinari).
Surse de infectie: animale bolnave sau trecute prin boala,
crustele sunt foarte bogate in virusi.
Dinamica: difuzare rapida, enzootic sau epizootic, frecvent
primavara.
Mecanism: se inmulteste la poarta de intrare => hiperplazie
a celulelor malpighiene, apoi necroza de colicvatie => vezicula
cu continut limpede care apoi se infecteaza cu bacterii si
devine tulbure.
Dupa ce se sparg => se depun cantitati mari de celule
necrozate + fibrina. Depozitele se pot desface de la sine.
Clinic apar forme: peribucala, podala, mamara, genitala, oculara.
Evolutia e uneori foarte rapida, veziculele se tranforma in pustule care se deschid si lasa eroziuni sangerande
foarte dureroase, se acopera de cruste cenusii.
Anatomo-patologic: eruptia se poate extinde si in prestomace, intestin subtire.
Histologic: degenerare a celulelor epiteliale si formarea de incluzii intracelulare.
Diagnostic: virusul se identifica prin reactia de seroneutralizare.
Tratament: ridicarea depozitelor fibrino-necrotice si badijonarea cu solutie iod glicerinata. In localizarea podala
se imbaiaza extremitatile cu formol 10%.
Profilaxie: evitarea contactului cu turme contaminate, dezinfectii, carantina, schimbarea pasunii-imunoprofilaxie
- vaccinuri vii, prin scarificare.
| Ectima contagioasa a oilor si caprelor |
| Inapoi |
Acasa
