Carbunele emfizematos (bacteridien)(‘armurar’ - pielea regionala se pergamentizeaza, devine dura)(‘black
leg’) -toxiinfectie acuta mai frecventa la rumegatoare.
Epidemilogie: mai receptive sunt taurinele, rasele perfectionate sunt mai sensibile, la fel animalele bine
intretinute.-carantina de gradul 3-se intalnesc si la oaie-produs de Clostridium chauvei.
Surse de infectie: solul (rezista mult), sporul ajunge in tubul digestiv, se elimina prin fecale. Solul se poate
contamina prin fecale, cadavre. Surse secundare: purinul, gunoiul de grajd, resturi de abator. Boala se
transmite si prin insecte hematofage, larve de paraziti.
Boala apare sporadic, rar enzootic dar fara tendinta de difuzare in focar.
Bacilul patrunde in organism sub forma de spori, ajunge in circulatie. Cand animalul sufera leziuni, lovituri =>
hemoragii musculare => sporii gasesc conditii de anaerobioza, se multiplica, elibereaza toxina care inhiba
fagocitoza si produce vasodilatatie, hemoragii prin diapedeza => zona se transforma in cangrena gazoasa =>
degradari si fermentatii care dau zonei miros de unt ranced. Se formeaza gaze, la palpatie se simte crepitatie.
Apare si sindrom de febra.
Clinic: incubatie scurta (1-4 zile), poate evolua supraacut, acut sau forma avortata (necaracteristica)*
supraacut: evolutie 12 ore, e mortala, se manifesta prin hipertermie, incetarea rumegarii, abatere, apoi
hipotermie, uneori edeme asemanatoare cu cele din antrax. Timpul foarte scurt de evolutie face foarte dificila
evidentierea.* acut: e forma cea mai frecventa, are 2 tipuri de manifestari:
-generale: hipertermie, inapetenta, absenta rumegarii, frisoane, meteorism
-locale: tumefactie la nivelul membrelor posterioare mai ales; tumefactiile sunt invadante => dificultati
locomotorii => sta in decubit.
Dupa cateva ore tumefactia se delimiteaza, devine rece, pielea se pergamenteaza => son timpanic la
percutie, limfonodulii zonali sunt mariti, temperatura corporala incepe sa scada, dupa 24-72 de ore animalul
poate muri. Exista si evolutii mai lungi de 4 zile.
La bubaline tumefatia e de tip edematos, nu e crepitanta.
Boala a fost descrisa si la oaie.-are o evolutie de regula sub 12 ore, adesea e consecinta tunsului, parturitiei.
* forma avortata: este rara, apare la animalele adulte, semnele sunt necaracteristice: usoare colici, mici
tumefactii pastoase, necrepitante, se vindeca in cateva zile.
Leziuni: la deschiderea cadavrului se constata miros de unt ranced, leziunea locala este tumefactia
crepitanta de regula hemoragica, depinde de evolutia bolii, alteori cadavrul e balonat, musculatura e
dilacerata, are un aspect spongios. In cavitati e prezent un lichid sero-hemoragic, apar hemoragii si pe
seroase, organele parenchimatoase prezinta leziuni distrofice, focare pe ficat, limfonoduri marite in volum si
mustoase pe sectiune.
Diagnostic: pe baza semnelor clinice, leziuni. Confirmarea se face prin examen bacteriologic propriu-zis,
examen serologic care evidentiaza inclusiv tipurile de toxina.
Diagnostic diferential fata de antrax ( capsulat, aerob si imobil).
Combatere: boala declarabila, carantina de gradul 3.Se izoleaza animalul bolnav, se poate interveni cu
antibiotice si ser anticarbune emfizematos, unii practica deschiderea focarului pentru aerare (nu se
recomanda). Se poate folosi si ser anticangrenos polivalent (trebuie verificat daca serul are si anticorpi anti
carbune emfizematos).
Profilaxie:
-nespecifica = excluderea de la pasunat a zonelor care se cunosc a fi contaminate cu Clostridium chauvei,
cadavrele se ard - nu se admite folosirea la altceva a cadavrelor, dezinfectia adapostului in care au fost
animale bolnave.
-specifica: vaccinuri inactivate (anaculturi, anatoxina). In zonele unde in ultimii 10 ani a existat carbune
emfizematos se vaccineaza bovinele peste 3 luni - primavara inainte de scoaterea la pasunat.
-sau imunizare pasiva cu ser anticarbune emfizematos. Dupa 2 saptamani de la serumizare se face
vaccinarea anticarbune emfizematos, doza de 5 ml, cu repetare dupa 6 luni.
In unele zone se vaccineaza si oile.
leg’) -toxiinfectie acuta mai frecventa la rumegatoare.
Epidemilogie: mai receptive sunt taurinele, rasele perfectionate sunt mai sensibile, la fel animalele bine
intretinute.-carantina de gradul 3-se intalnesc si la oaie-produs de Clostridium chauvei.
Surse de infectie: solul (rezista mult), sporul ajunge in tubul digestiv, se elimina prin fecale. Solul se poate
contamina prin fecale, cadavre. Surse secundare: purinul, gunoiul de grajd, resturi de abator. Boala se
transmite si prin insecte hematofage, larve de paraziti.
Boala apare sporadic, rar enzootic dar fara tendinta de difuzare in focar.
Bacilul patrunde in organism sub forma de spori, ajunge in circulatie. Cand animalul sufera leziuni, lovituri =>
hemoragii musculare => sporii gasesc conditii de anaerobioza, se multiplica, elibereaza toxina care inhiba
fagocitoza si produce vasodilatatie, hemoragii prin diapedeza => zona se transforma in cangrena gazoasa =>
degradari si fermentatii care dau zonei miros de unt ranced. Se formeaza gaze, la palpatie se simte crepitatie.
Apare si sindrom de febra.
Clinic: incubatie scurta (1-4 zile), poate evolua supraacut, acut sau forma avortata (necaracteristica)*
supraacut: evolutie 12 ore, e mortala, se manifesta prin hipertermie, incetarea rumegarii, abatere, apoi
hipotermie, uneori edeme asemanatoare cu cele din antrax. Timpul foarte scurt de evolutie face foarte dificila
evidentierea.* acut: e forma cea mai frecventa, are 2 tipuri de manifestari:
-generale: hipertermie, inapetenta, absenta rumegarii, frisoane, meteorism
-locale: tumefactie la nivelul membrelor posterioare mai ales; tumefactiile sunt invadante => dificultati
locomotorii => sta in decubit.
Dupa cateva ore tumefactia se delimiteaza, devine rece, pielea se pergamenteaza => son timpanic la
percutie, limfonodulii zonali sunt mariti, temperatura corporala incepe sa scada, dupa 24-72 de ore animalul
poate muri. Exista si evolutii mai lungi de 4 zile.
La bubaline tumefatia e de tip edematos, nu e crepitanta.
Boala a fost descrisa si la oaie.-are o evolutie de regula sub 12 ore, adesea e consecinta tunsului, parturitiei.
* forma avortata: este rara, apare la animalele adulte, semnele sunt necaracteristice: usoare colici, mici
tumefactii pastoase, necrepitante, se vindeca in cateva zile.
Leziuni: la deschiderea cadavrului se constata miros de unt ranced, leziunea locala este tumefactia
crepitanta de regula hemoragica, depinde de evolutia bolii, alteori cadavrul e balonat, musculatura e
dilacerata, are un aspect spongios. In cavitati e prezent un lichid sero-hemoragic, apar hemoragii si pe
seroase, organele parenchimatoase prezinta leziuni distrofice, focare pe ficat, limfonoduri marite in volum si
mustoase pe sectiune.
Diagnostic: pe baza semnelor clinice, leziuni. Confirmarea se face prin examen bacteriologic propriu-zis,
examen serologic care evidentiaza inclusiv tipurile de toxina.
Diagnostic diferential fata de antrax ( capsulat, aerob si imobil).
Combatere: boala declarabila, carantina de gradul 3.Se izoleaza animalul bolnav, se poate interveni cu
antibiotice si ser anticarbune emfizematos, unii practica deschiderea focarului pentru aerare (nu se
recomanda). Se poate folosi si ser anticangrenos polivalent (trebuie verificat daca serul are si anticorpi anti
carbune emfizematos).
Profilaxie:
-nespecifica = excluderea de la pasunat a zonelor care se cunosc a fi contaminate cu Clostridium chauvei,
cadavrele se ard - nu se admite folosirea la altceva a cadavrelor, dezinfectia adapostului in care au fost
animale bolnave.
-specifica: vaccinuri inactivate (anaculturi, anatoxina). In zonele unde in ultimii 10 ani a existat carbune
emfizematos se vaccineaza bovinele peste 3 luni - primavara inainte de scoaterea la pasunat.
-sau imunizare pasiva cu ser anticarbune emfizematos. Dupa 2 saptamani de la serumizare se face
vaccinarea anticarbune emfizematos, doza de 5 ml, cu repetare dupa 6 luni.
In unele zone se vaccineaza si oile.
| Carbunele emfizematos |
|
| Inapoi |
Acasa
