A fost descrisa in 1902 de Aujeszky. Este boala cu manifestari nervoase la tineretul porcin, tulburari
repiratorii, avorturi la adulti. Se diferentiaza de turbare printr-o perioada de incubatie mai mica, absenta
agentului cauzal din saliva si o evolutie mai scurta. Se mai numeste ‘paralizia bulbara infectioasa’.
La toate speciile receptive cu exceptia porcului se manifesta prin prurit. Este o entitate infectioasa cauzata de
un virus, intalnita la multe specii, care se manifesta prin encefalomielita si prurit (exceptie porcul). Este
mai frecventa la porc. Prima semnalare in Romania a fost facuta de catre Riegler in 1912-1914. Agentul
cauzal: virus din familia Herpesviridae, e asemanator cu virusul herpesului de la om, virus ADN cu nucleu
icosaedral (162 capsomere), se cultiva pe unele culturi celulare (testiculare de cobai, iepure, porc, renale).
Virusul a fost adaptat si pe embrion de gaina.
Este un virus citopatogen, e incluziogen => determina aparitia in nucleul celular a unor incluzii specifice.
Virusul se absoarbe usor pe hidroxid de aluminiu (important pentru vaccinuri), se conserva bine in glicerina
50% mai multi ani, se elimina prin secretii si excretii altele decat saliva => se depune pe furaje, apa. Virusul e
prezent si in organe, in lichidul de edem pulmonar (tinut la frigider rezista 800 de zile). Se distruge
instantaneu la 100 de grade, e distrus de dezinfectante, antiseptice (NaOH, formol), putrefactia il distruge in
10-11 zile.
Patogenitatea experimentala (folosita pentru diagnosticul de certitudine) - cel mai receptiv e iepurele, injectat i.
m. sau subcutan se imbolnveste in 72 de ore, cu prurit violent la poarta de intrare, moarte la 24-48 de ore de
la aparitia primelor semne. Injectati intracerebral iepuri fac boala si mai repede. Epidemiologie: sunt
receptive toate animalele domestice: porc, pisica, caine, rumegatoare, cai; si la mamiferele salbatice:
mistreti, cervidee.
E o boala zoonotica (se pot imbolnavi si oamenii).
Surse de infectie:
-primare: animale bolnave, convalescente si vindecate. In prima parte a bolii virusul e prezent in sange apoi
se izoleaza din creier, limfonoduri, pulmoni secretii si excretii (lapte, urina, exudatul cailor respiratorii. La porc
si rozatoare virusul e prezent mai ales in urina. Multe animale pot fi vectori (pasari, rozatoare). Surse pot fi si
cadavrele (carnea de porc si organele).
-secundare: adapostul, apa, furajele, etc.
La porc boala este enzootico-epizootica -avorturi, purceii pot muri in primele zile de viata. Boala are
caracter stationar, la porc apare periodic in efectivele in care a mai evoluat. Boala se raspandeste usor in
gospodarii prin ingrijitori. Uneori se pot imbolnavii purceii in masa. Extinderea bolii se datoreaza si migrarii
rozatoarelor (sunt vectorii cei mai importanti).
Mecanismul de producere: infectia se realizeaza pe cale digestiva si respiratorie, mucoasa conjunctivala,
chiar transcutan. Purceii sugari se pot infecta si prin lapte daca scroafa a trecut recent prin boala. Carnivorele
se infecteaza prin consum de carne de porc sau sobolani infectati, rumegatoarele prin apa si furaje
contaminate, transcutan prin solutii de continuitate.
Virusul se replica la poarta de intrare, difuzeaza in organe, animalul prezinta hipertermie. Inainte de
manifestarile clinice deja incepe sa elimine virusul prin excretii si secretii. Pe cale sanguina virusul ajunge in
SNC unde se replica mai ales.
La porcii grasi virusul se localizeaza mai ales in pulmoni, amigdale, mucoasele respiratorii.
La femelele gestante virusul poate ajunge in uter unde determina moarte fetala urmata de avort. Pruritul
(exceptie la porc) e de origine nervoasa - la inceput e la poarta de intrare, ulterior si in alte regiuni. Pruritul e
de natura neuroreflexa datorita tulburarilor metabolice; histaminei si acetilcolinei.
Clinic: incubatie scurta in functie de varsta (3-6 zile). Infectia transplacentara => purceii fac boala fie in uter, fie
imediat dupa fatare si mor. Manifestarile generale sunt de natura nervoasa: tremuraturi, convulsii, spumozitati
(saliva e spumoasa pentru ca nu apare paralizia maxilarului inferior), decubit, disparitia apetitului, paralizie,
moarte in 24 de ore. La purceii pana la 2 saptamani => s-au imbolnavit dupa nastere = hipertermie, abatere,
inapetenta, decubit, convulsii, afonie, respiratie dispneica, mai prezinta si manifestari digestive, mers dificil
(incoordonari), manifestari nervoase (manej, pedalari) [vezi link video].
La purceii intre 2 saptamani-2 luni = agitatie, ataxie, vaccilari, torticolis, pivotari in jurul unui membru, miscari
epileptiforme, manifestari rabiforme. Crizele se repta la intervale tot mai scurte, afonie, amauroza, moarte
dupa 1-3 zile.
La cei de 2-4 luni -mainfestari asemanatoare dar mai sterse, cu vindecari posibile.
La grasuni - dupa o perioada de usoara hipertermie apare stranut, tuse, jetaj, dispnee, saliva spumoasa,
diaree sau constipatie, manifestarile se remit dupa 4-5 zile, tulburari de echilibru, nesiguranta in mers. La
adulti fara manifestari decelabile clinic, scade apetitul, somnolenta, tulburari de respiratie, oboseala la efort,
iau pozitia cainelui sezand, unii fac edem pulmonar acut si mor. La celelalte specii apar manifestari nervoase.
La rumegatoare: dispnee, tremuraturi, hiperestezie, scrasniri din dinti, saliva spumoasa, afonie, facies
anxios, prurit intens - se freaca de orice, grataj cu dintii pana la os (‘prurit demential’) La cal: manifestari
mai discrete, inclusiv pruritul e mai sters. La carnivore (pisica): debutul e brusc, dupa 3 zile ramane
culcata, nu raspunde, miauna continuu, de regula moare noaptea. La caine manifestarile seamana cu
turbarea: nu reactioneaza la chemare, voce schimbata, paralizie, saliva spumoasa, prurit, evolueaza 24-48 de
ore.
Anatomo-patologic: putine modificari cu valoare de diagnostic. La purceii foarte tineri se intalnesc leziuni ca:
necroze miliare in ficat, splina, pulmoni, rinichi. La porcii adulti nu se observa modificari la necropsie, uneori
un edem gloso-faringian, focare necrotice amigdaliene, posibil edem pulmonar, plaga in zona pruriginoasa,
distrofii in organe.
Histologic: meningo-encefalo-mielita infiltrativa, difuza sau in focar (mai frecvent in bulb), incluzii oxifile
intranucleare (Hurst si Nicolau).
Diagnostic: se confunda cu boala de Teschen, infectia cu virusul HEV, manifestari asemanatoare cu pesta
porcina clasica, boli metabolice, socul glicemic de la purcei
-confirmare - bioproba pe iepure, izolarea virusului pe culturi celulare (celule renale de purcel) -exista
kituri de diagnostic
-imunofluorescenta directa
Combatere:-boala declarabila, carantina-interventii pentru a opri difuzarea bolii-seruri bogate in globuline
care cresc rezistenta nespecifica si scurteaza convalescenta - nu merge la porcii foarte tineri => combaterea
e nespecifica, + uneori administrarea de glucoza.
Se recomanda ca porcii din focar sa fie arsi, iar scroafele ce au dat nastere unora care s-au imbolnavit sa fie
date in consum dirijat.
Profilaxia:
-nespecifica - interzicerea carnivorelor in fermele de porci, deratizari, interzicerea aducerii de carne de porc
netratata termic in unitate
-specifica: prin pasaje repetate pe embrion de ou si-a pierdut patogenitatea. Vaccinuri cu tulpini vii se pot face
numai la porc, la alte animale se fac numai vaccinuri inactivate.
Vaccinarile se fac de la 2 luni, numai de necesitate in efectivele in care evolueaza virusul. Se elimina
bolnavele si se ard, se incepe vaccinarea cu varsta de 55 de zile, rapel dupa o luna. Vaccinarea se repeta la 6
luni, cu exceptia tineretului pentru carne. Prelevare periodica pentru probe pana cand nu se mai evidentiaza
virusul.
repiratorii, avorturi la adulti. Se diferentiaza de turbare printr-o perioada de incubatie mai mica, absenta
agentului cauzal din saliva si o evolutie mai scurta. Se mai numeste ‘paralizia bulbara infectioasa’.
La toate speciile receptive cu exceptia porcului se manifesta prin prurit. Este o entitate infectioasa cauzata de
un virus, intalnita la multe specii, care se manifesta prin encefalomielita si prurit (exceptie porcul). Este
mai frecventa la porc. Prima semnalare in Romania a fost facuta de catre Riegler in 1912-1914. Agentul
cauzal: virus din familia Herpesviridae, e asemanator cu virusul herpesului de la om, virus ADN cu nucleu
icosaedral (162 capsomere), se cultiva pe unele culturi celulare (testiculare de cobai, iepure, porc, renale).
Virusul a fost adaptat si pe embrion de gaina.
Este un virus citopatogen, e incluziogen => determina aparitia in nucleul celular a unor incluzii specifice.
Virusul se absoarbe usor pe hidroxid de aluminiu (important pentru vaccinuri), se conserva bine in glicerina
50% mai multi ani, se elimina prin secretii si excretii altele decat saliva => se depune pe furaje, apa. Virusul e
prezent si in organe, in lichidul de edem pulmonar (tinut la frigider rezista 800 de zile). Se distruge
instantaneu la 100 de grade, e distrus de dezinfectante, antiseptice (NaOH, formol), putrefactia il distruge in
10-11 zile.
Patogenitatea experimentala (folosita pentru diagnosticul de certitudine) - cel mai receptiv e iepurele, injectat i.
m. sau subcutan se imbolnveste in 72 de ore, cu prurit violent la poarta de intrare, moarte la 24-48 de ore de
la aparitia primelor semne. Injectati intracerebral iepuri fac boala si mai repede. Epidemiologie: sunt
receptive toate animalele domestice: porc, pisica, caine, rumegatoare, cai; si la mamiferele salbatice:
mistreti, cervidee.
E o boala zoonotica (se pot imbolnavi si oamenii).
Surse de infectie:
-primare: animale bolnave, convalescente si vindecate. In prima parte a bolii virusul e prezent in sange apoi
se izoleaza din creier, limfonoduri, pulmoni secretii si excretii (lapte, urina, exudatul cailor respiratorii. La porc
si rozatoare virusul e prezent mai ales in urina. Multe animale pot fi vectori (pasari, rozatoare). Surse pot fi si
cadavrele (carnea de porc si organele).
-secundare: adapostul, apa, furajele, etc.
La porc boala este enzootico-epizootica -avorturi, purceii pot muri in primele zile de viata. Boala are
caracter stationar, la porc apare periodic in efectivele in care a mai evoluat. Boala se raspandeste usor in
gospodarii prin ingrijitori. Uneori se pot imbolnavii purceii in masa. Extinderea bolii se datoreaza si migrarii
rozatoarelor (sunt vectorii cei mai importanti).
Mecanismul de producere: infectia se realizeaza pe cale digestiva si respiratorie, mucoasa conjunctivala,
chiar transcutan. Purceii sugari se pot infecta si prin lapte daca scroafa a trecut recent prin boala. Carnivorele
se infecteaza prin consum de carne de porc sau sobolani infectati, rumegatoarele prin apa si furaje
contaminate, transcutan prin solutii de continuitate.
Virusul se replica la poarta de intrare, difuzeaza in organe, animalul prezinta hipertermie. Inainte de
manifestarile clinice deja incepe sa elimine virusul prin excretii si secretii. Pe cale sanguina virusul ajunge in
SNC unde se replica mai ales.
La porcii grasi virusul se localizeaza mai ales in pulmoni, amigdale, mucoasele respiratorii.
La femelele gestante virusul poate ajunge in uter unde determina moarte fetala urmata de avort. Pruritul
(exceptie la porc) e de origine nervoasa - la inceput e la poarta de intrare, ulterior si in alte regiuni. Pruritul e
de natura neuroreflexa datorita tulburarilor metabolice; histaminei si acetilcolinei.
Clinic: incubatie scurta in functie de varsta (3-6 zile). Infectia transplacentara => purceii fac boala fie in uter, fie
imediat dupa fatare si mor. Manifestarile generale sunt de natura nervoasa: tremuraturi, convulsii, spumozitati
(saliva e spumoasa pentru ca nu apare paralizia maxilarului inferior), decubit, disparitia apetitului, paralizie,
moarte in 24 de ore. La purceii pana la 2 saptamani => s-au imbolnavit dupa nastere = hipertermie, abatere,
inapetenta, decubit, convulsii, afonie, respiratie dispneica, mai prezinta si manifestari digestive, mers dificil
(incoordonari), manifestari nervoase (manej, pedalari) [vezi link video].
La purceii intre 2 saptamani-2 luni = agitatie, ataxie, vaccilari, torticolis, pivotari in jurul unui membru, miscari
epileptiforme, manifestari rabiforme. Crizele se repta la intervale tot mai scurte, afonie, amauroza, moarte
dupa 1-3 zile.
La cei de 2-4 luni -mainfestari asemanatoare dar mai sterse, cu vindecari posibile.
La grasuni - dupa o perioada de usoara hipertermie apare stranut, tuse, jetaj, dispnee, saliva spumoasa,
diaree sau constipatie, manifestarile se remit dupa 4-5 zile, tulburari de echilibru, nesiguranta in mers. La
adulti fara manifestari decelabile clinic, scade apetitul, somnolenta, tulburari de respiratie, oboseala la efort,
iau pozitia cainelui sezand, unii fac edem pulmonar acut si mor. La celelalte specii apar manifestari nervoase.
La rumegatoare: dispnee, tremuraturi, hiperestezie, scrasniri din dinti, saliva spumoasa, afonie, facies
anxios, prurit intens - se freaca de orice, grataj cu dintii pana la os (‘prurit demential’) La cal: manifestari
mai discrete, inclusiv pruritul e mai sters. La carnivore (pisica): debutul e brusc, dupa 3 zile ramane
culcata, nu raspunde, miauna continuu, de regula moare noaptea. La caine manifestarile seamana cu
turbarea: nu reactioneaza la chemare, voce schimbata, paralizie, saliva spumoasa, prurit, evolueaza 24-48 de
ore.
Anatomo-patologic: putine modificari cu valoare de diagnostic. La purceii foarte tineri se intalnesc leziuni ca:
necroze miliare in ficat, splina, pulmoni, rinichi. La porcii adulti nu se observa modificari la necropsie, uneori
un edem gloso-faringian, focare necrotice amigdaliene, posibil edem pulmonar, plaga in zona pruriginoasa,
distrofii in organe.
Histologic: meningo-encefalo-mielita infiltrativa, difuza sau in focar (mai frecvent in bulb), incluzii oxifile
intranucleare (Hurst si Nicolau).
Diagnostic: se confunda cu boala de Teschen, infectia cu virusul HEV, manifestari asemanatoare cu pesta
porcina clasica, boli metabolice, socul glicemic de la purcei
-confirmare - bioproba pe iepure, izolarea virusului pe culturi celulare (celule renale de purcel) -exista
kituri de diagnostic
-imunofluorescenta directa
Combatere:-boala declarabila, carantina-interventii pentru a opri difuzarea bolii-seruri bogate in globuline
care cresc rezistenta nespecifica si scurteaza convalescenta - nu merge la porcii foarte tineri => combaterea
e nespecifica, + uneori administrarea de glucoza.
Se recomanda ca porcii din focar sa fie arsi, iar scroafele ce au dat nastere unora care s-au imbolnavit sa fie
date in consum dirijat.
Profilaxia:
-nespecifica - interzicerea carnivorelor in fermele de porci, deratizari, interzicerea aducerii de carne de porc
netratata termic in unitate
-specifica: prin pasaje repetate pe embrion de ou si-a pierdut patogenitatea. Vaccinuri cu tulpini vii se pot face
numai la porc, la alte animale se fac numai vaccinuri inactivate.
Vaccinarile se fac de la 2 luni, numai de necesitate in efectivele in care evolueaza virusul. Se elimina
bolnavele si se ard, se incepe vaccinarea cu varsta de 55 de zile, rapel dupa o luna. Vaccinarea se repeta la 6
luni, cu exceptia tineretului pentru carne. Prelevare periodica pentru probe pana cand nu se mai evidentiaza
virusul.
| Boala lui Aujeszky (pseudoturbarea) |
|
| Inapoi |
Acasa
