Tehnica: Sangele provenit de la donator se poate transfuza fie direct la primitor, fie sub forma de sange
conservat, fie cu ajutorul seringilor (indirect).
Transfuzia directa
-in cazuri de urgenta maxima
-printr-un tub de cauciuc sau plastic prevazut cu un racord transparent pentru a observa realizarea transfuziei.
Avantaje: se realizeaza repede, fara dotari speciale.
Dezavantaje: nu se cunoaste exact cantitatea transfuzata.
Tubul are la capete ace de seringa, unul introdus de regula in vena jugulara a donatorului in sens invers fata
de directia de curgere, celalalt in jugulara primitorului in sensul de curgere.
Transfuzia indirecta
-cu sange conservat de la alt animal sau chiar de la acelasi animal (sangele se regenereaza destul de
repede).
-se conserva pe anticoagulante, in conditii de refrigerare
-transfuzia se poate realiza si cu ajutorul seringilor (se cunoaste cantitatea transfuzata). Se aspira intai
anticoagulant, se umple seringa cu sange, se administreaza.
Exista si seringi aspiro-respingatoare care injecteaza si recolteaza in acelasi timp (pistonul are supape).
Pentru reechilibrare volemica si nutritiv-energetica se pot folosi si substituenti de sange (plasma, sol. de
gelatina, sol. macromoleculare - Dextran 6%) avand o remanenta de pana la 3 zile, solutii electrolitice, solutii
de aminoacizi (Aminosteril), sol de glucoza (5, 10, 20, 33%) administrate fie direct cu seringa, fie in aparate
de perfuzie (viteza perfuziei e in functie de urgenta).
Administrarea se va face cu mare prudenta, supradozarea avand efecte foarte grave. Cele mai severe
complicatii sunt: hemoliza, coagularea intravasculara, supraincarcarea patului vascular putand produce
edem pulmonar. Cu cat moleculele au dimensiuni mai mici cu atat remanenta lor va fi mai mica. Solutiile
electrolitice trebuie inlocuite in 3-4 ore, uneori preferandu-se perfuzia lenta 6-12-24 de ore. Solutiile
macromoleculare au remanenta indelungata. Solutiile cu molecule proteice produc hipertermie. Totdeauna
solutiile perfuzabile se insotesc de administrarea unor medicamente compensatoare: sol. coloidale +
cortizonice, sol. de glucoza in conc. mai mare de 10% + insulina + vit. B1 pentru metabolizarea glucozei. Se va
urmari echilibrul acido-bazic pentru a lua masuri prompte pentru echilibrare.
conservat, fie cu ajutorul seringilor (indirect).
Transfuzia directa
-in cazuri de urgenta maxima
-printr-un tub de cauciuc sau plastic prevazut cu un racord transparent pentru a observa realizarea transfuziei.
Avantaje: se realizeaza repede, fara dotari speciale.
Dezavantaje: nu se cunoaste exact cantitatea transfuzata.
Tubul are la capete ace de seringa, unul introdus de regula in vena jugulara a donatorului in sens invers fata
de directia de curgere, celalalt in jugulara primitorului in sensul de curgere.
Transfuzia indirecta
-cu sange conservat de la alt animal sau chiar de la acelasi animal (sangele se regenereaza destul de
repede).
-se conserva pe anticoagulante, in conditii de refrigerare
-transfuzia se poate realiza si cu ajutorul seringilor (se cunoaste cantitatea transfuzata). Se aspira intai
anticoagulant, se umple seringa cu sange, se administreaza.
Exista si seringi aspiro-respingatoare care injecteaza si recolteaza in acelasi timp (pistonul are supape).
Pentru reechilibrare volemica si nutritiv-energetica se pot folosi si substituenti de sange (plasma, sol. de
gelatina, sol. macromoleculare - Dextran 6%) avand o remanenta de pana la 3 zile, solutii electrolitice, solutii
de aminoacizi (Aminosteril), sol de glucoza (5, 10, 20, 33%) administrate fie direct cu seringa, fie in aparate
de perfuzie (viteza perfuziei e in functie de urgenta).
Administrarea se va face cu mare prudenta, supradozarea avand efecte foarte grave. Cele mai severe
complicatii sunt: hemoliza, coagularea intravasculara, supraincarcarea patului vascular putand produce
edem pulmonar. Cu cat moleculele au dimensiuni mai mici cu atat remanenta lor va fi mai mica. Solutiile
electrolitice trebuie inlocuite in 3-4 ore, uneori preferandu-se perfuzia lenta 6-12-24 de ore. Solutiile
macromoleculare au remanenta indelungata. Solutiile cu molecule proteice produc hipertermie. Totdeauna
solutiile perfuzabile se insotesc de administrarea unor medicamente compensatoare: sol. coloidale +
cortizonice, sol. de glucoza in conc. mai mare de 10% + insulina + vit. B1 pentru metabolizarea glucozei. Se va
urmari echilibrul acido-bazic pentru a lua masuri prompte pentru echilibrare.
| TRANSFUZIA SANGUINA |
| Inapoi |
Acasa
