|  INDEX  |  ANATOMIE  |  INFECTIOASE  |  MEDICALA  |  PARAZITOLOGIE  |  CHIRURGIE  |  FIZIOLOGIE  |  FARMACOLOGIE  |  TOXICOLOGIE  |  ZOOTEHNIE  |

 

 

 

                                                Tenotomia

 

 

            Sectionarea tendoanelor se realizeaza in scopul deblocarii unor regiuni corporale: in contractii tendinoase sau contracturi spastice permanente (de exemplu gastrocnemienii la vitei si manji).

            Cea mai importanta este tenotomia flexorului profund al falangelor. Contractura flexorului profund duce la bulemie. Electie la jumatatea fluierului, in santul postero-lateral. Tehnica: anestezie generala si contentie in decubit, garou, se pregateste locul,  incizie de 2-3 cm prin piele si fascie, se introduc tenotomul pe lat intre cele 2 tendoane. Se realizeaza extensia membrului fortand varful copitei. Se rasuceste tenotomul la 90 de grade, prin basculare se sectioneaza. Capetele tendonului se departeaza 3-4 cm, intre ele se va forma un tesut conjunctiv care tinde sa uneasca cele doua capete (tenoncus). Membrul trebuie imobilizat pentru mentinerea capetelor departate.

            La animalele mici se poate aplica un bandaj. La cai se practica imobilizarea cu ortozon. Ortozon = o bara sau platbanda care acompaniaza membrul pe partea posterioara. In partea inferioara realizeaza un angrenaj mobil la potcoava. Potcoava se prinde in caiele, iar platbanda cu doua curele.

            Tenotomia nu este urmata de tenorafie. Tenorafia se practica in cazul sectionarii accidentale. Materialele pentru sutura trebuie sa fie foarte bine tolerate si rezistente (guta, fire metalice)

 

  

            Metode de tenorafie:

 

            Metoda Le Dentu

 

 

 

 

 

-trei puncte de sutura, doua paralele, al treilea perpendicular pe primele doua.

            Pentru reusita trebuie o imobilizare perfecta (sutura poate ceda la o simpla contractie).

 

            Metoda Tihonin

 

 

 

 

 

 

 

-un fir este trecut prin grosimea tendonului, apoi legat lateral, al doilea si al treilea perpendicular.

  

 

            Metoda Schwarz

 

 

 

 

 

 

 

-ligatura transfixica legand capatul tendonului ca un manunchi, apoi un fir trece peste ligatura. Se opreste astfel desirarea tendonului.

 

            Metoda Magda

 

 

 

 

 

 

-cu 4 fire trecute prin tendon si legate lateral, apoi doua cate doua ligaturile pe firele rezultate. Dezavantaj: prea multe noduri (spine iritative).

 

            Metoda Tillaux

  

-sutura numai prin peritendon

 

 

 

 

 

 

            Metoda Cuneo

 

 

 

 

 

 

 

-cu un fir mai lung cu ac la fiecare capat, la distanta mai mare de locul sectionarii => fir transversal, apoi se intoarce oblic.

 

           

 

 

Copyright Costin Stoica ©  2008  Note de curs