Osteorafia (osteosinteza)
-dupa fracturi oasele se sudeaza intre ele insa viteza de refacere si corectitudinea acesteia depinde de foarte
multi factori (imobilitatea capetelor fracturate)
Datorita insertiilor musculare fragmentele sufera deplasari de lateralitate , torsiune, translatie, angulatie. Pot
apare si eschile = fragmente osoase care s-au desprins din focar. Daca fragmentele sunt libere vor fi
extrase. Daca pstreaza legatura cu tesuturile vecine vor fi readuse in contact cu suportul osos. Cel mai sigur
mijloc de imobilizare este osteosinteza. Instrumente speciale: dalta, ciocan, cleste ciupitor de os, burghiu,
surubelnite, freze.
Materiale pentru osteosinteza - diferite aliaje metalice, inoxidabile, maleabile, rezistente, electronegative,
materiale plastice, ceramice, fibre de sticla, os. Materialele se prelucreaza sub forma de tija (forma de U, V,
sau trefla), brose (Kirschner) de diferite lungimi si grosimi (0.5-5 mm), suruburi, holsuruburi, sarme, placute
(Shermann, Egers, Muller).
Placutele se fixeaza de os prin suruburi. Osteosinteza nu se realizeaza daca animalul este in stare de soc.
Metode de osteosinteza:
Ligatura osoasa in fracturile de simfiza mandibulara, in unele fracturi epifizare.
-se aplica oligatura in 8 la nivelul caninilor cu o sarma maleabila. Daca unul din canini e rupt se face o
ligatura circulara.
Sutura osoasa - in fracturile oaselor late (spata, bazin). Se practica orificii in osul respectiv, prin ele se trece o
sarma.
Cerclaj (incercuirea) - in fracturile diafizare in cioc de clarinet. Se fac doua inele de sarma.
Insurubarea - cu holsuruburi. pasul suruburului este foarte mic pentru oase compacte, pas mare pentru os
spongios (epifize).
Pironirea centromedulara - cu ajutorul tijelor sau broselor care se introduc in canalul medular. Tijele se aleg
in concordanta cu dimensiunile canalului medular. Brosele se pot introduce singure sau in manunchiuri.
Exista doua metode:
-pironirea directa - fara deschiderea focarului de fractura, se realizeaza sub ecran radiologic. Ex:
fractura de femur - se patrunde prin fosa trochanteriana. Capatul tijei fie depaseste cu cativa mm capatul
osului, fie se agata cu o sarma pentru a putea fi extrasa. Brosele se introduc fara conductor. Brosele se pot
introduce si in arc secant.
-pironirea retrograda - cu deschiderea focarului de fractura. Se deschide focarul, se evidentiaza
capetele osului, se introduce tija de jos in sus in totalitate pana ajunge cu varful in dreptul focarului, se
apropie razele osoase, se reintroduce de sus in jos tija pana in extremitatea distala => imobilizare.
Daca exista o oarecare mobilitate nu se poate realiza calusul => se face imobilizare si prin bandaj. Tija si
broia se extrag dupa 45-50 zile la animalele mici, 60-90 zile la animale mari. Intarzierea va determina
acoperirea cu tesut osos de neoformatie.
Fixatori externi: placute sau brose
Placutele - se aplica pe osul fracturat, se fixeaza cu suruburi. Se deschide focarul de fractura, preferabil
placutele se aplica pe partea excentrica a directiei de angulatie a osului. Focarul de fractura trebuie sa fie cat
mai uniform de placuta care trebuie sa se fixeze cu cel putin 2 suruburi de fiecare parte. Surubul trebuie sa
traverseze ambele compacte ale osului.
Orificiile pentru suruburi trebuie sa fie astfel calibrate incat sa permita o buna fixare. Orificiul trebuie sa fie in
concordanta cu dimensiunile surubului.
Placutele Egers permit reglarea distantelor (prezinta santuri). Pentru fixarea placutelor se face mai intai
deperiostarea (periostul e bine inervat). Daca surubul e prea lung se pot taia capetele.
Brosele traverseaza masa musculara, fixandu-se in aparate speciale de la exterior. De la exterior pe diferite
directii se introduc traversand pielea, se fixeaza la exterior cu un aparat special.
-dupa fracturi oasele se sudeaza intre ele insa viteza de refacere si corectitudinea acesteia depinde de foarte
multi factori (imobilitatea capetelor fracturate)
Datorita insertiilor musculare fragmentele sufera deplasari de lateralitate , torsiune, translatie, angulatie. Pot
apare si eschile = fragmente osoase care s-au desprins din focar. Daca fragmentele sunt libere vor fi
extrase. Daca pstreaza legatura cu tesuturile vecine vor fi readuse in contact cu suportul osos. Cel mai sigur
mijloc de imobilizare este osteosinteza. Instrumente speciale: dalta, ciocan, cleste ciupitor de os, burghiu,
surubelnite, freze.
Materiale pentru osteosinteza - diferite aliaje metalice, inoxidabile, maleabile, rezistente, electronegative,
materiale plastice, ceramice, fibre de sticla, os. Materialele se prelucreaza sub forma de tija (forma de U, V,
sau trefla), brose (Kirschner) de diferite lungimi si grosimi (0.5-5 mm), suruburi, holsuruburi, sarme, placute
(Shermann, Egers, Muller).
Placutele se fixeaza de os prin suruburi. Osteosinteza nu se realizeaza daca animalul este in stare de soc.
Metode de osteosinteza:
Ligatura osoasa in fracturile de simfiza mandibulara, in unele fracturi epifizare.
-se aplica oligatura in 8 la nivelul caninilor cu o sarma maleabila. Daca unul din canini e rupt se face o
ligatura circulara.
Sutura osoasa - in fracturile oaselor late (spata, bazin). Se practica orificii in osul respectiv, prin ele se trece o
sarma.
Cerclaj (incercuirea) - in fracturile diafizare in cioc de clarinet. Se fac doua inele de sarma.
Insurubarea - cu holsuruburi. pasul suruburului este foarte mic pentru oase compacte, pas mare pentru os
spongios (epifize).
Pironirea centromedulara - cu ajutorul tijelor sau broselor care se introduc in canalul medular. Tijele se aleg
in concordanta cu dimensiunile canalului medular. Brosele se pot introduce singure sau in manunchiuri.
Exista doua metode:
-pironirea directa - fara deschiderea focarului de fractura, se realizeaza sub ecran radiologic. Ex:
fractura de femur - se patrunde prin fosa trochanteriana. Capatul tijei fie depaseste cu cativa mm capatul
osului, fie se agata cu o sarma pentru a putea fi extrasa. Brosele se introduc fara conductor. Brosele se pot
introduce si in arc secant.
-pironirea retrograda - cu deschiderea focarului de fractura. Se deschide focarul, se evidentiaza
capetele osului, se introduce tija de jos in sus in totalitate pana ajunge cu varful in dreptul focarului, se
apropie razele osoase, se reintroduce de sus in jos tija pana in extremitatea distala => imobilizare.
Daca exista o oarecare mobilitate nu se poate realiza calusul => se face imobilizare si prin bandaj. Tija si
broia se extrag dupa 45-50 zile la animalele mici, 60-90 zile la animale mari. Intarzierea va determina
acoperirea cu tesut osos de neoformatie.
Fixatori externi: placute sau brose
Placutele - se aplica pe osul fracturat, se fixeaza cu suruburi. Se deschide focarul de fractura, preferabil
placutele se aplica pe partea excentrica a directiei de angulatie a osului. Focarul de fractura trebuie sa fie cat
mai uniform de placuta care trebuie sa se fixeze cu cel putin 2 suruburi de fiecare parte. Surubul trebuie sa
traverseze ambele compacte ale osului.
Orificiile pentru suruburi trebuie sa fie astfel calibrate incat sa permita o buna fixare. Orificiul trebuie sa fie in
concordanta cu dimensiunile surubului.
Placutele Egers permit reglarea distantelor (prezinta santuri). Pentru fixarea placutelor se face mai intai
deperiostarea (periostul e bine inervat). Daca surubul e prea lung se pot taia capetele.
Brosele traverseaza masa musculara, fixandu-se in aparate speciale de la exterior. De la exterior pe diferite
directii se introduc traversand pielea, se fixeaza la exterior cu un aparat special.
| MANOPERE CHIRURGICALE |
|
| Inapoi |
Acasa
