Fenomene locale si generale produse la nivelul plagilor
Plagile sunt leziuni traumatice deschise produse prin actiunea gentilor traumatici asupra tesuturilor. Agentii
traumatici actioneaza cu intensitate mare, astfel incat intrerup continuitatea acestora. Imediat dupa producere
plagile antreneaza reactii locale si generale orientate in directia restabilirii echilibrului morfologic si functional.
Daca la organismele inferioare cu organe si tesuturi putin specializate repararea tesuturilor se realizeaza prin
regenerare (restitutio ad integrum), la organsmele superioare, cu organe si tesuturi strict specializate
reparatia tesuturilor distruse se realizeaza prin cicatrizare (pe seama tesutului conjunctiv).
Intre regenare si cicatrizare exista numeroase similitudini. Tesuturile au capacitate de regenerare diferita. La
organismele inferioare capacitatea de regenerare e nelimitata, fiind capabile sa-si refaca inclusiv sistemul
nervos si organele de simt.
Factorii care influenteaza regenerarea sunt: nivelul ocupat pe scara filogenetica si ontogenetica. Celulele cu
cat sunt mai specializate cu atat isI reduc capacitatea de regenerare. Cu cat o plaga e mai departata de SNC
cu atat regenerarea e mai dificila. Organismele tinere au capacitatea de regenerare mai mare decat adultii (la
mormolocii de broasca dupa amputarea unui membru se observa refacerea organului fara a mai atinge
dimensiunile normale - nu e valabil la o broasca adulta). S-a constata si la organizarea superioara o usoara
tendinta (in infarct miocardic - in focarul respectiv se observa formarea unor celule asemanatoare cu fibra
miocardica dar care foarte repede sunt inglobate de tesut conjunctiv).
Celulele din vecinatatea plagii sufera un proces de dediferentiere = metaplazia celulelor specializate prin
transformarea lor in celule de tip embrionar. Aceste celule au capacitate de multiplicare => cicatrizarea si
regenerarea tisulara are unele caractere comune cu cancerogeneza. Tesutul tumoral prezinta similitudini cu
stadiul initial al procesului de regenerare. Controlul regenerarii e asigurat de SN in stransa legatura cu cel
umoral. Cunoasterea evolutiei procesului de cicatrizare permite relizarea unei conduite terapeutice adecvate.
Se cunosc mai multe tipuri de cicatrizare, determinate in primul rand de conditiile locale.
Tipuri de cicatrizare:
-prin adeziune (sanatio per primam intenzione) - plagile chirurgicale, taiate, suturate, la care merginile sunt in
contact.
-prin inmugurire (sanatio per secundam) - la plagile mari cu distrugeri tisulare care nu pot fi afrontate prin
sutura
-mixta - la plagile suturate sub dren (pe o portiune e cicatrizare per primam, pe alta e cicatrizare per
secundam)
-sub crusta - pentru plagile superficiale (escoriatii, rosaturi).
Aceste tipuri de cicatrizare de regula coexista.
Cicatrizarea prin adeziune - dupa producerea plagii, in primul moment se produce o indepartare a marginilor
datorita fibrelor elastice din tesuturile invecinate. In mod reflex se produce contractura marginilor (pentru
limitarea hemoragiei). In zona invecinata se produce un aflux sanguin, leucocitar care realizeaza o bariera ce
impidica trecerea microbilor. Ca urmare a hipoxiei se produce ischemie, se acumuleaza CO2 si ioni de
hidrogen care mentin o acidoza locala. Acest mediu acid e neprielnic dezvoltarii microbilor.
In cazul unei plagi chirurgicale suturate marginile se vor apropia, dar planurile nu pot fi suprapuse perfect,
raman unele spatii care vor fi ocupate imediat de plasma sanguina.
Fibrinogen => fibrina, reteaua de fibrina e formata din filamente care se fixeaza pe versantii plagii. Reteaua de
fibrina este matricea pe care se formeaza tesutul conjunctiv. Dupa cateva zile aceasta bariera e invinsa, in
teritoriul plagii se apropie macrofage dar si limfocit e si mastocite care secreta colagen - se orienteaza pe
directia liniilor de forta si se ingroasa apropiind marginilor. Scurtarea fibrelor de colagen se realizeaza in
conditiile fixarii pe tesuturi cu structura conjunctiva din teritoriul plagii, formand un tesut cicatricial dens.
Acesta prin maturare formeaza o cicatrice fina care de regula se distinge greu.
Cicatrizarea prin inmugurire-in cazul unor leziuni intinse cavitatea plagii va fi ocupata in urmatoarele zile sau
saptamani cu un tesut de granulatie apoi cu fibre conjunctive.
-are mai multe faze:
1. faza de autocuratire = mobilizarea unor forte locale si generale orientate in directia izolarii si eliminarii
impuritatilor, corpilor straini si a tesuturilor mortificate din plaga. Dureaza 4-8 zile. Depinde de marimea plagii,
cantitatea de tesut distrus, structura si cantitatea impuritatilor din plaga, vascularizatia si inervatia plagii,
capacitatea de reactie a plagii. In cazul unor plagi mari, tesuturile distruse si impuritatile vor fi izolate
printr-o bariera leucocitara. Enzimele proteolitice tind sa descompuna structurile proteice de legatura => un
sant disjunctor care separa acestea de celulele vii. Datorita distructiilor tisulare, diapedezei si secretiilor din
plaga, pH-ul incepe sa se alcalinizeze. Prezenta acestor secretii cu un pH alcalin realzeaza conditii optime
pentru dezvoltarea microbilor = momentul critic in care plaga se poate infecta permitand dezvoltarea florei
patogene =>
2. faza de granulatie Prin proliferarea endoteliului capilarelor din teritoriul plagii se formeaza muguri
carnosi. Tesutul de granulatie creste invadand cavitartea plagii pana o acopera total. Acesti muguri sunt
acoperiti de o pelicula fina de puroi constituit din microflora plagii (e nepatogena si stimuleaza dezvoltarea
tesutului de granulatie).
Flora trebuie protejata. Mugurii carnosi au aspectul boabelor de zmeura, culoare roz-pal, foarte fragili.
Evolutia procesului de granulatie poate fi stimulata prin pansament protector, cativarea circulatiei sanguine
din zona (vezicatori, aeroterapie).
Momentul umplerii cavitatii plagii de catre tesutul de granulatie e receptionat de catre tesutul epitelial => se
declanseaza regenerarea epiteliala. Celulele epitelale marginale sufera procese de metaplazie, apoi
invadeaza teritoriul plagii acoperindu-l de la periferie spre centru.
Se pare ca tesutul epitelial se produce un inhibitor al dezvoltarii tesutului de granulatie. Dereglarea acestui
mecanism poate sa declanseze cicatrizarea patologica, chiar cancerizarea. 3. faza de epitelizare - dureaza
6-8 zile, concomitent se inlocuieste tesutul de granulatie cu tesut conjunctiv dens.
Filamentele de colagen care se ingroasa contractandu-se => cicatricea va avea dimensiuni mult mai mari.
Tesutul cicatricial va avea o culoare deschisa, lisit de pigmenti, glande sebacee, are forma neregulata.
Cicatrizarea mixta-la plagile cicatrizate sub dren, in portiunea suturata este cicatrizare per primam, laq nivelul
drenului este cicatrizare per secundam.
Cicatrizarea sub crusta-la plagile superficiale care intreseaza epidremul si dermul, la care dupa producere
apare un exudat transparent care coaguleaza => o crusta adrenta cu rol protector mecanic Se observa
fenomene inflamatorii discrete periferice, dupa cateva zile se produce regenerarea epiteliala. Datorita
legaturilor stranse dintre crusta si tesuturile vii e contraindicata desprinderea chirurgicala a crustei.-se
recomanda hemopansamentul sulfamidat (Sulfatiazol 20% amestecat in parti egale cu sange de cal), se
imbiba o compresa sterila care tapeteaza plaga. Aceasta se comporta ca o crusta, se imbunatateste
troficitatea in interiorul plagii.
Crusta fie se elimina singura, fie se elimina portiunea sub care se observa fenomene supurative.
Administrarea unguentelor favorizeaza eliminarea prin inmuiere.
Plagile sunt leziuni traumatice deschise produse prin actiunea gentilor traumatici asupra tesuturilor. Agentii
traumatici actioneaza cu intensitate mare, astfel incat intrerup continuitatea acestora. Imediat dupa producere
plagile antreneaza reactii locale si generale orientate in directia restabilirii echilibrului morfologic si functional.
Daca la organismele inferioare cu organe si tesuturi putin specializate repararea tesuturilor se realizeaza prin
regenerare (restitutio ad integrum), la organsmele superioare, cu organe si tesuturi strict specializate
reparatia tesuturilor distruse se realizeaza prin cicatrizare (pe seama tesutului conjunctiv).
Intre regenare si cicatrizare exista numeroase similitudini. Tesuturile au capacitate de regenerare diferita. La
organismele inferioare capacitatea de regenerare e nelimitata, fiind capabile sa-si refaca inclusiv sistemul
nervos si organele de simt.
Factorii care influenteaza regenerarea sunt: nivelul ocupat pe scara filogenetica si ontogenetica. Celulele cu
cat sunt mai specializate cu atat isI reduc capacitatea de regenerare. Cu cat o plaga e mai departata de SNC
cu atat regenerarea e mai dificila. Organismele tinere au capacitatea de regenerare mai mare decat adultii (la
mormolocii de broasca dupa amputarea unui membru se observa refacerea organului fara a mai atinge
dimensiunile normale - nu e valabil la o broasca adulta). S-a constata si la organizarea superioara o usoara
tendinta (in infarct miocardic - in focarul respectiv se observa formarea unor celule asemanatoare cu fibra
miocardica dar care foarte repede sunt inglobate de tesut conjunctiv).
Celulele din vecinatatea plagii sufera un proces de dediferentiere = metaplazia celulelor specializate prin
transformarea lor in celule de tip embrionar. Aceste celule au capacitate de multiplicare => cicatrizarea si
regenerarea tisulara are unele caractere comune cu cancerogeneza. Tesutul tumoral prezinta similitudini cu
stadiul initial al procesului de regenerare. Controlul regenerarii e asigurat de SN in stransa legatura cu cel
umoral. Cunoasterea evolutiei procesului de cicatrizare permite relizarea unei conduite terapeutice adecvate.
Se cunosc mai multe tipuri de cicatrizare, determinate in primul rand de conditiile locale.
Tipuri de cicatrizare:
-prin adeziune (sanatio per primam intenzione) - plagile chirurgicale, taiate, suturate, la care merginile sunt in
contact.
-prin inmugurire (sanatio per secundam) - la plagile mari cu distrugeri tisulare care nu pot fi afrontate prin
sutura
-mixta - la plagile suturate sub dren (pe o portiune e cicatrizare per primam, pe alta e cicatrizare per
secundam)
-sub crusta - pentru plagile superficiale (escoriatii, rosaturi).
Aceste tipuri de cicatrizare de regula coexista.
Cicatrizarea prin adeziune - dupa producerea plagii, in primul moment se produce o indepartare a marginilor
datorita fibrelor elastice din tesuturile invecinate. In mod reflex se produce contractura marginilor (pentru
limitarea hemoragiei). In zona invecinata se produce un aflux sanguin, leucocitar care realizeaza o bariera ce
impidica trecerea microbilor. Ca urmare a hipoxiei se produce ischemie, se acumuleaza CO2 si ioni de
hidrogen care mentin o acidoza locala. Acest mediu acid e neprielnic dezvoltarii microbilor.
In cazul unei plagi chirurgicale suturate marginile se vor apropia, dar planurile nu pot fi suprapuse perfect,
raman unele spatii care vor fi ocupate imediat de plasma sanguina.
Fibrinogen => fibrina, reteaua de fibrina e formata din filamente care se fixeaza pe versantii plagii. Reteaua de
fibrina este matricea pe care se formeaza tesutul conjunctiv. Dupa cateva zile aceasta bariera e invinsa, in
teritoriul plagii se apropie macrofage dar si limfocit e si mastocite care secreta colagen - se orienteaza pe
directia liniilor de forta si se ingroasa apropiind marginilor. Scurtarea fibrelor de colagen se realizeaza in
conditiile fixarii pe tesuturi cu structura conjunctiva din teritoriul plagii, formand un tesut cicatricial dens.
Acesta prin maturare formeaza o cicatrice fina care de regula se distinge greu.
Cicatrizarea prin inmugurire-in cazul unor leziuni intinse cavitatea plagii va fi ocupata in urmatoarele zile sau
saptamani cu un tesut de granulatie apoi cu fibre conjunctive.
-are mai multe faze:
1. faza de autocuratire = mobilizarea unor forte locale si generale orientate in directia izolarii si eliminarii
impuritatilor, corpilor straini si a tesuturilor mortificate din plaga. Dureaza 4-8 zile. Depinde de marimea plagii,
cantitatea de tesut distrus, structura si cantitatea impuritatilor din plaga, vascularizatia si inervatia plagii,
capacitatea de reactie a plagii. In cazul unor plagi mari, tesuturile distruse si impuritatile vor fi izolate
printr-o bariera leucocitara. Enzimele proteolitice tind sa descompuna structurile proteice de legatura => un
sant disjunctor care separa acestea de celulele vii. Datorita distructiilor tisulare, diapedezei si secretiilor din
plaga, pH-ul incepe sa se alcalinizeze. Prezenta acestor secretii cu un pH alcalin realzeaza conditii optime
pentru dezvoltarea microbilor = momentul critic in care plaga se poate infecta permitand dezvoltarea florei
patogene =>
2. faza de granulatie Prin proliferarea endoteliului capilarelor din teritoriul plagii se formeaza muguri
carnosi. Tesutul de granulatie creste invadand cavitartea plagii pana o acopera total. Acesti muguri sunt
acoperiti de o pelicula fina de puroi constituit din microflora plagii (e nepatogena si stimuleaza dezvoltarea
tesutului de granulatie).
Flora trebuie protejata. Mugurii carnosi au aspectul boabelor de zmeura, culoare roz-pal, foarte fragili.
Evolutia procesului de granulatie poate fi stimulata prin pansament protector, cativarea circulatiei sanguine
din zona (vezicatori, aeroterapie).
Momentul umplerii cavitatii plagii de catre tesutul de granulatie e receptionat de catre tesutul epitelial => se
declanseaza regenerarea epiteliala. Celulele epitelale marginale sufera procese de metaplazie, apoi
invadeaza teritoriul plagii acoperindu-l de la periferie spre centru.
Se pare ca tesutul epitelial se produce un inhibitor al dezvoltarii tesutului de granulatie. Dereglarea acestui
mecanism poate sa declanseze cicatrizarea patologica, chiar cancerizarea. 3. faza de epitelizare - dureaza
6-8 zile, concomitent se inlocuieste tesutul de granulatie cu tesut conjunctiv dens.
Filamentele de colagen care se ingroasa contractandu-se => cicatricea va avea dimensiuni mult mai mari.
Tesutul cicatricial va avea o culoare deschisa, lisit de pigmenti, glande sebacee, are forma neregulata.
Cicatrizarea mixta-la plagile cicatrizate sub dren, in portiunea suturata este cicatrizare per primam, laq nivelul
drenului este cicatrizare per secundam.
Cicatrizarea sub crusta-la plagile superficiale care intreseaza epidremul si dermul, la care dupa producere
apare un exudat transparent care coaguleaza => o crusta adrenta cu rol protector mecanic Se observa
fenomene inflamatorii discrete periferice, dupa cateva zile se produce regenerarea epiteliala. Datorita
legaturilor stranse dintre crusta si tesuturile vii e contraindicata desprinderea chirurgicala a crustei.-se
recomanda hemopansamentul sulfamidat (Sulfatiazol 20% amestecat in parti egale cu sange de cal), se
imbiba o compresa sterila care tapeteaza plaga. Aceasta se comporta ca o crusta, se imbunatateste
troficitatea in interiorul plagii.
Crusta fie se elimina singura, fie se elimina portiunea sub care se observa fenomene supurative.
Administrarea unguentelor favorizeaza eliminarea prin inmuiere.
| CICATRIZAREA |
| Inapoi |
Acasa
