| PATOLOGIE MEDICALA aparatul digestiv |
Patologia compartimentelor gastrice la rumegatoare -compartimente anterioare: rumen, retea -compartimente posterioare: foios, cheag Compartimentele posterioare au functie de fermentor. Fermentatia la nivelul rumenului depinde de: -calitatea furajelor - trebuie sa fie constanta. Modificarile termice determinate de temperatura furajelor intrerup fermentatia. -malaxarea - contractiile pornesc de la sacul ventral ruminal. Sacul dorsal se contracta comportandu-se ca un storcator => lichidele cad in retea, de aici in foios, la nivelul cheagului nu trece decat partea lichida, fara particulele grosiere care se intorc in retea si rumen. -structura florei microbiene- exista peste 300 de specii bacteriene in rumen. Fiecare din aceste specii au un rol bine stabilit. Unele secreta enzime care lizeaza celuloza (celulaza). Alte bacterii ataca proteinele vegetale pe care le degradeaza pana la nivel de NH3. Grasimile sunt degradate si ele. -pH-ul de la nivelul rumenului conditioneaza si el fermentatia. Cand e prea acid, bacteriile proteolitice mor, cand e prea alcalin dispar bacteriile acidofile => se apreciaza pe frotiu populatiile gram pozitiv si negativ. Intr-o fermentatie normala numai 10 -15% din hidratii de C trec ca atare catre stomac si intestin, restul sunt utilizati de bacterii. Din procesul de fermentatie => acizi grasi volatili: acid acetic, lactic, propionic, butiric. Acestia trec in circulatie. Acidul acetic poate fi un precursor direct sau inlocuitor al glucozei. In afara de neuroni si miocard toate tesuturile pot utiliza acidul acetic. Acidul propionic e precursor in sinteza aminoacizilor la nivelul ficatului. In 24 de ore, la nivelul rumenului (care are un volum de 90 -100 l) rezulta 10 kg de bacterii prin multiplicare = sursa de nutritie pentru organism: glicogen, proteina animala, acizi grasi esentiali. Unele bacterii sintetizeaza vit. K, B, altele neutralizeaza toxinele. => rumegatorul este un ierbivor perfect Ca rezultat al actiunii fermentative sunt acizii grasi volatili care au tendinta de a schimba pH-ul spre aciditate. Tamponarea se face permanent prin saliva care are pH 8-8,5 - secreta 70 - 80 kg de saliva conditionata de masticatie => trebuie furajat cu fibra. Motricitatea rumenului depinde de echilibrul dintre simpatic si parasimpatic. Ramura dorsala a vagului emite ramificatii catre sacul dorsal si ventral al rumenului. Ramura ventrala emite ramificatii pentru retea, sacul ventral, foios, cheag si gutiera esofagiana. La nivelul rumenului parasimpaticul determina contractia peretilor si dilatatia sfincterelor, simpaticul determina atonia peretilor si spasmul sfincterelor. Dereglarile neuro-vegetative se pot manifesta prin atonii sau contractii ale sfincterelor => modifica malaxarea => perturbarea fermentatiei. Remanierea mucoasei ruminale e determinata de malaxare. Daca miscarea stagneaza, intre mucoasa si continut se depoziteaza stratul care trebuia sa se remanieze => ingrosare (hipercheratoza) care impiedica absorbtia elementelor nutritive => stari de malnutritie. Ac. acetic = 60-65% din AGV Ac. propionic = 15-20% Ac. lactic = 5-10% Ac. butiric = < 5% Cand se administreaza furaj grosier cantitatea de acid acetic e maxima. Daca in ratie predomina concentratele bogate in amidon => creste acidul lactic care atinge 25-30%, scade cantitatea de acid propionic. Acidul lactic este lactogen. In cazul administrarii de furaje tocate si insilozate acidul butiric creste la 10-15%. El e precursorul corpilor cetonici => cetoza. Cetozele subclinice pot atinge 70% din animale, au evolutie lenta spre hepatoze ireversibile. |
| Gastropatii Digestia gastrica se realizeaza datorita aciditatii determinate de HCl, pepsina gastrica si a labfermentului (la nou-nascuti). HCl este generat la nivelul glandelor fundice; in zona cardiei mucoasa gastrica nu secreta HCl ci multa mucina cu rol de protectie. Epiteliul mucoasei gastrice in zona centrala e de tip esofagien. La nivel fundic exista glande ce secreta si HCl. Acidul clorhidric se formeaza aici din Cl alimentar (circulant) si ionul de H rezultat din desfacerea bicarbonatului). La nivelul mucoasei gastrice exista si glande ce elaboreaza bicarbonat. La suprafata mucoasei se formeaza un strat de mucus protector cu rol de protectie (surfactant). El cuprinde: -stratul profund dens hidrofob, bogat in mucine (glicolipoproteine) + bicarbonat. -stratul superficial (se remaniaza permanent, e mai fluid) => aici cantitatea de HCl e foarte mare. Stratul profund protejeaza celula epiteliala de atacul HCl care determina un pH de 2,5-3 (la acest pH labfermentul e activ, la 4,5 e inactiv si nu mai determina coagularea cazeinei si proteinei). Pepsina devine activa la pH 3,5-4 (la o dilutie mai mare a chimului gastric). Reglarea secretiei de acid gastric (pepsina, labferment) se face prin interactiunea a 3-4 hormoni ce dovedesc legatura dintre ficat, pancreas, stomac. La nivelul antrului piloric pH-ul chimului e foarte acid. La nivel intestinal (duodenal) pH-ul e alcalin (7-7,5). Alcalinizarea e determinata de secretia biliara si a glandelor intestinale. Golirea stomacului e conditionata de o ritmicitate pilorica (unda peristaltica porneste de la pilor). Pilorul se deschide pentru tranzitare. Tranziteaza lichidul acid. Pilorul ramane deschis pana in momentul cand pH-ul lichidului atinge 7. Deci ritmul de golire a stomacului e determinat de aciditate. Cu cat e mai scazuta, o cantitate mai mare de continut gastric trece in intestin si invers (aciditatea gastrica crescuta determina constipatie). Aceste reglari se fac prin intermediul unor fermenti. La nivelul pilorului si coledocului se secreta pancreatozimina. Cand aciditatea e scazuta intervine acest ferment pentru a o creste. |
Custom Search